Liber pentru carnea de porc în UE. Dar avem ce exporta?

UE a deschis porţile pentru livrările de carne de porc din România. Chiar dacă ministrul Agriculturii Valeriu Tabără susţine că disponibilul ar fi de până la 100.000 de tone, nu ai cum să nu te întrebi cine ar putea face aceste livrări. Mai ales că deficitul pe piaţa locală este de circa 240.000 de tone – acoperit din importuri –, adică un pic mai puţin decât producţia internă. Importurile au fost totuşi influenţate de scandalul dioxinei – pentru că o mare parte din carnea adusă în ţară a provenit din Germania, ţara unde a fost depistată substanţa –, dar şi de creşterea spectaculoasă a preţurilor în toamnă.

Şeful ANSVSA, optimist

Ridicarea barierei comerciale impuse României din cauza pestei porcine ar putea aduce, în primul an de export, între 600 milioane şi un miliard de euro, estimează Radu Roatiş, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), care se bazează pe prognozele făcute de reprezentanţii industriei autohtone a cărnii.

Potrivit datelor ANSVSA, mai multe ferme din vestul ţării – din judeţele Timiş, Caraş-Severin, Arad şi Bihor – au solicitat deja ieşirea pe piaţa UE (n. red.– este vorba de ferme aparţinând grupului Smithfield). Livrările româneşti de carne şi produse procesate din carne de porc fuseseră interzise în anul 2003, deoarece în România a fost folosită vaccinarea porcilor pentru eradicarea pestei porcine clasice. Efectivele de porci sunt în scădere, ridicându-se în prezent la circa 4,5 milioane de capete, dintre care aproximativ 1,4 milioane în ferme industriale.

Măsura, mai degrabă politică, vine nu doar în sprijinul crescătorilor de porci, ci şi al producătorilor de mezeluri ale căror produse vor putea fi livrate în ţările UE. Rămâne totuşi întrebarea: de ce să vândă crescătorii români în străinătate carnea, dacă există cerere la intern şi la preţuri bune?

Topul producătorilor
Noul Comtim

La aproape opt ani de la intrarea pe piaţa internă, americanii de la Smithfield au reuşit să readucă la viaţă vechiul Comtim, cel mai mare combinat de creştere a porcilor din Europa de pe vremea comuniştilor, cu efective de peste un milion de capete. Chiar dacă ritmul de derulare a investiţiilor anunţat de americani – peste un miliard de euro – nu se ridică încă la nivelul aşteptărilor, poate şi din cauza pestei porcine apărute în 2008, Smithfield este de departe cel mai mare crescător de porci din România, cu efective de circa 850.000 de animale sacrificate anual. Compania a reuşit să pună la punct un sistem integrat de producţie, de la agricultură –  firma lucrează circa 20.000 ha de teren agricol – până la zootehnie, abatorizare, procesare primară şi distribuţie.

Smithfield are în România circa 50 de ferme proprii, precum şi două fabrici de furaje şi abator. Ceva mai prost a mers însă planul de realizare a fermelor în parteneriat cu fermieri locali, care ar fi urmat să asigure aproape jumătate din producţia firmei, acestea fiind numărate pe degete. Principalii clienţi ai Smithfield sunt producătorii români de mezeluri.

Obiectivul Marex: piaţa internă

Marin Moraru, patronul grupului de firme Marex din Brăila, este nu doar unul dintre cei mai mari producători de mezeluri din România, ci şi unul dintre principalii crescători de porci. La momentul actual, Vegetal Trading, parte a grupului Marex, dispune de un efectiv de circa 200.000 de capete, insuficient însă pentru a-şi asigura necesarul pentru procesare. De altfel, acesta asigură aproximativ 70% din materia primă a fabricii de mezeluri, cu o producţie de peste 30 de tone pe zi.

Este şi motivul pentru care Moraru nu ia în calcul deocamdată exportul de carne. Nu exclude acest lucru, însă peste câţiva ani, când ar putea să-şi mărească efectivele la circa 250.000 de capete în urma unui program important de investiţii. Moraru se numără printre puţinii crescătorii de animale care spun că obţin profit de pe urma zootehniei, mai ales că dispune de un sistem integrat, până şi dejecţiile de la animale folosindu-le ca îngră­şământ natural pentru producţia de orez.

An dificil pentru Caruz

Anul 2011 a fost mai mult decât prost pentru omul de afaceri Gheorghe Caruz (foto), patronul grupului de firme Caruz Group. Nu doar că a fost nevoit să-şi reducă dramatic efectivele de animale, pe fondul scumpirii cerealelor şi a lipsei subvenţiilor în ultimii ani, dar a pierdut şi poziţia de preşedinte al Patronatului Român al Cărnii de Porc. De altfel, Caruz anunţa în prima parte a anului că şi-a redus efectivele la circa 70.000 de animale, comparativ cu peste 200.000 de capete în urmă cu vreo patru ani. Între timp, a mai închis şi câteva ferme, semn că lucrurile nu-şi revin pe făgaşul normal. Nici viitorul nu se întrevede prea luminos, în condiţiile în care investiţiile pentru respectarea normelor de mediu sunt încă deficitare. În atare condiţii, nici nu poate fi vorba de export. Omul de afaceri nici nu vrea să audă de faliment, sperând să găsească pe ultima sută de metri un posibil investitor.

O altă companie afectată puternic de criză este şi Romsuintest Periş, care ajunsese să mai aibă în 2011 doar 17.000 porci, faţă de cei 87.000 în urmă cu ceva vreme. În 2012 n-ar fi exclus ca societatea să-şi închidă porţile. Jucători importanţi pe această piaţă mai sunt şi firmele Europig, parte a grupului Sergiana, şi Nutricom Olteniţa.

Ioana GUŢE