Afini la container, plantaţia pe care mizează un timişorean

O plantaţie de afin are nevoie de anumite condiţii de dezvoltare, în special de un anumit tip de sol. Dacă o serie de condiţii nu pot fi îndeplinite în totalitate, există o soluţie extrem de eficientă… afinul la container, ne spune Cătălin-Ciprian Matei din Timişoara.

Reporter: Cum aţi ajuns să cultivaţi afine?

Cătălin Matei: Suntem două familii din Timişoara, părinţi şi copii, care am hotărât să ne facem o plantaţie de afini. Tatăl meu fiind din Jebel, judeţul Timiş, şi având deja colo o livadă de nuci de 7 ani, am hotărât să facem plantaţia de afini lângă aceasta. Ne-a ajutat foarte mult şi faptul că am găsit 5 ha de cumpărat exact lângă livada noastră. Ştiam de la verişorii mei, care au o pepinieră de afini, că este o afacere cu potenţial ridicat şi de vreo zece ani ne tot gândim să începem. Anul trecut i-a venit vremea! Investiţia s-a făcut exclusiv din fonduri proprii. În anii trecuți am încercat să obținem funduri europene și pentru o altă locație, dar nu am reuşit. Ştiind că s-au epuizat fondurile pentru Submăsura 4.1a şi bănuind că următoarea sesiune se va deschide prin 2022, am hotărât să facem investiţia din fondurile rezervate pentru cofinanţarea proiectului nerealizat.

Rep.: Dar de ce aţi mizat pe afine la containere?

C.M.: Cu privire la tehnologia de plantare, cea aleasă de noi este foarte scumpă, dar singura opţiune în cazul solurilor complet nepotrivite, cum e în cazul nostru. Am plantat în containere de agrotextil de 47 litri, în mix de turbă şi nisip. Sunt o mulţime de alte opţiuni de mix, în cantităţi diferite, şi fiecare îşi promovează reţeta sa. Dar toate, credem noi, au aceleaşi şanse de reuşită sau de eşec. Deci nu există reţeta supremă, din câte ştim noi. Recoltarea se va face manual, suntem încrezători că vom găsi culegători întrucât nu ne aflăm în zonă cu sate depopulate sau departe de căi de comunicaţie.

Rep.: Ce soiuri aveţi şi dacă aţi folosit tratamente fitosanitare?

C.M.: Pentru început am plantat doar soiul Duke. Am considerat că, pentru 3 ha, nu se justifică să plantăm soiuri mai multe. Momentan nu am avut recoltă relevantă economic, fiind doar în primul an. Tratamentele fitosanitare şi de fertilizare sunt cele uzuale: folosim, dacă e cazul, funcigide, insecticide şi fertilizanţi foliari care se găsesc în comerţ. Oricum, fiind încă la început, facem totul sub observarea şi supravegherea furnizorului de material săditor.

Rep.: Aţi întâmpinat probleme la această cultură?

C.M.: Desigur. A fost nevoie să montăm araci de susţinere pentru plante. Nu ar fi fost nicio problemă dacă nu era vorba de 12.000 bucăţi. Ne-a luat prin surprindere faptul că multe plante, odată ce au dezvoltat frunze şi fructe, s-au aplecat puternic la pământ. Însă am avut şansa de a găsi în zonă o plantaţie de salcie energetică şi am avut permisiunea să ne „recoltăm“ aracii de care aveam nevoie. Aceștia au trebuit apoi curăţaţi de coajă în partea care se introduce în container, altfel s-ar fi prins, ştiut fiind că salcia se prinde repede.

Rep.: Ce puteţi să ne spuneţi despre desfacerea produselor?

C.M.: Anul acesta am înţeles că preţurile au scăzut, dat fiind contextul pandemic şi modificările de comportament al cumpărătorilor. Momentan nu ne gândim la desfacere sau la preţurile de anul viitor. Principalul obiectiv anul acesta este să pornească plantaţia… şi plantele să aibă creşteri sănătoase, lucru care se pare că îl vom realiza cu succes.

Rep.: Ce perspective de viitor aveţi, ţinând cont că sunteţi încă la început?

C.M.: Pentru viitor am dori să plantăm şi pe celelalte două hectare rămăse libere la această locaţie, iar în viitorul mai îndepărtat plănuim să facem încă o plantaţie în altă locaţie unde terenul este şi potrivit. Dar aceasta va depinde mult de accesarea fondurilor europene în exerciţiul viitor. Însă, cum ziceam, principala grijă acum este ca aceste 3 ha să fie administrate corect şi atent.

Rep.: Ce recomandaţi celor care vor să îşi facă o plantaţie de acest fel?

C.M.: E greu să facem recomandări, noi înşine fiind încă debutanţi în domeniu. Una ar fi să nu aştepte nimeni să ştie tot înainte să înceapă. Să fie pregătiţi pentru neprevăzut. Noi, de exemplu, am crezut că cu trei oameni, zilnic, vom reuşi să o înfiinţăm. A fost nevoie de 5-6 oameni zilnic, timp de 4 luni, uneori chiar şi 11 deoarece tehnologia la container presupune foarte multă manoperă. Pentru ca un container să ajungă în poziţia finală, este nevoie să fie manipulat de 7-8 ori. O altă recomandare ar fi să se facă investiţie câtă vreme se dispune de fonduri care pot fi blocate preţ de câţiva ani, fără a avea mari aşteptări financiare în tot timpul acesta. Mai e şi necunoscuta privind grindina. Sistemele antigrindină sunt foarte scumpe şi cine şi le permite nu are nevoie de sfaturile mele. Pe noi ne-a încurajat faptul că am văzut mult mai multe plantaţii de afini reuşite decât eşuate. Şi o ultimă constatare: plantaţia merge bine câtă vreme este îngrijită şi administrată bine!

Beatrice Alexandra MODIGA