Securitatea alimentară

Securitatea alimentară a fiecărei ţări poate fi realizată din resursele interne și politicile publice practicate în fiecare ţară. În viziunea Organizaţiei pentru Agricultură şi Alimentaţie a Naţiunilor Unite (FAO), securitatea alimentară trebuie realizată într-o structură piramidală de măsuri naţionale, regionale şi internaţionale. Deci, concepţia privitoare la securitatea alimentară se circumscrie concepţiei generale contemporane cu privire la securitate în sensul că, în condiţiile actuale, securitatea trebuie realizată la cele trei niveluri.

Securitatea alimentară trebuie să realizeze trei scopuri specifice:

• asigurarea unei producţii de alimente adecvate;
• maximizarea stabilităţii fluxului de ofertă de produse agricole;
• asigurarea accesului la resursele alimentare fundamentale necesare pentru sănătatea oamenilor; trebuie să existe o agricultură capabilă să ofere an de an producţii mari şi certe, iar oamenii să dispună de veniturile necesare achiziţionării produselor de care au nevoie.

La nivelul ansamblului filierei agroalimentare, problematica siguranţei alimentare presupune o abordare complexă şi deosebit de actuală.

Prioritățile cu privire la securitatea alimentară:

• igienizarea surselor de apă;
• promovarea agriculturii şi dezvoltării rurale;
• dezvoltarea cercetării agricole, în scopul promovării noilor tehnologii agricole moderne;
• îmbunătăţirea administrării resurselor naturale;
• promovarea dezvoltării durabile în zone defavorizate;
• sprijinirea unui comerţ naţional şi internaţional sănătos şi al politicilor macroeconomice;
• efectuarea globalizării în sprijinul să

Măsurile care se pot lua pot avea caracter stimulativ sau restrictiv în raport cu producţia de alimente.

Siguranţa alimentară (food safety) reprezintă acel concept prin care se respectă toate normele igienico-sanitare ce se regăsesc în cadrul procesului de respectare a normelor igienico-sanitare, inclusiv de producţie-distributie, pentru garantarea sănătăţii populaţiei căreia trebuie să i se asigure alimente corespunzătoare din punctul de vedere al calității, al igienei şi al valorii nutritive, cu respectarea mediului înconjurător.

Siguranţa alimentului este o componentă a securităţii alimentare, a nutriţiei umane şi are în vedere trei aspecte care are trebui să fie respectate întocmai în crearea unui produs alimentar:

• să aibă valoare nutritivă intrinsecă, exprimată prin cantitatea şi calitatea principalelor grupe de nutrimente (glucide, lipide, proteine, minerale, vitamine etc.);
• să aibă o valoare nutritivă biodisponibilă cât mai mare;
• să fie salubru, să nu pună în pericol organismul uman.

Siguranţa alimentelor este o problemă de importanţă deosebită în domeniul sănătăţii publice în orice stat, indiferent de mărimea sa ori de gradul de civilizaţie sau de dezvoltare economică.

Siguranţa alimentelor şi calitatea lor reprezintă urmarea eforturilor tuturor acelora incluşi în lanţul complex ce include producţia agricolă, procesarea, transportul şi consumul. Conform Uniunii Europene şi Orgnizaţiei Mondiale a Sănătăţii, siguranţa alimentelor este o responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în care ajunge pe masă.

Pentru a menţine calitatea şi siguranţa alimentelor de-a lungul acestui lanţ, este nevoie atât de proceduri care să asigure faptul că alimentele sunt integre, precum şi de proceduri de monitorizare care să asigure ducerea la capăt a operaţiunilor în bune condiţii.

Calitatea materiilor prime, neprocesate, este crucială în siguranţa şi calitatatea produsului finit. De aceea, este nevoie de o abordare sistematică pe tot traseul alimentelor pentru a evita contaminarea lor şi pentru a identifica unele riscuri posibile.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU