Cine, ce și când?
Trăim în vreme de război și auzim zvonuri de război… De altfel, cam toată lumea, de pe tot globul, așteaptă un fel de resetare a planetei. De fapt, de încetare indirectă a nebuniei prezente de câțiva ani încoace peste tot. Iar în ultimele luni, în presă și nu numai, a început o dezbatere, pe undeva naturală pentru vremuri normale, însă având ca subiect mobilizarea în caz de război.
Pentru un om de generație mai veche subiectul pare oarecum normal, iar un argument de genul „e firească mobilizarea, țara e în pericol“ pare natural. Numai că există o mare problemă.
Pentru generațiile născute după 1980 și îndeosebi pentru cei născuți după Revoluție „ingredientele“ necesare pentru participarea activă într-un război nu prea mai există. Și asta pentru că, în ultimii 30 de ani, anumite forțe au dus un război dur, pe toate fronturile – social, economic, politic pentru a desființa idei precum țară, neam, istorie națională.
Mai nou, și ideea de familie a intrat în colimatorul unora duși cu capul… În mod normal, când cineva merge la război e „animat“ de anumite idei. Iar fix împotriva acestor idei precum țară, neam, familie s-a dus și încă se duce o luptă crâncenă.
Așadar, în numele cărei idei ar mai putea pleca tinerii (și nu numai) la un eventual război? În numele banilor? Greu de crezut, în plus cu soldații plătiți (mercenarii) este o altă poveste. Ca și cum nu ar fi de ajuns, a mai apărut o problemă: în ultimele luni am asistat la un val de demisii în cadrul armatei și poliției…
Probabil că oamenii simt că treaba se împute și preferă să se facă nevăzuți… În schimb, politicienii ne liniștesc, spunându-ne că România face parte dintr-o alianță militară internațională și că nu avem de ce să ne facem griji… Chiar așa?
Pentru că situația din România pornind distrugerea psihologiei participării la un eventual război e prezentă în întreg Occidentul, nu numai la noi… De altfel, relativ recent, „Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență cu mai multe majorări salariale pentru personalul militar, dar și pentru polițiști. Motivul este legat de disperarea MApN, care se confruntă cu demisii și pensionări pe bandă rulantă, într-un context geopolitic dificil.
Jalea la minister este atât de mare încât nu pot găsi militari care să accepte să fie instruiți pentru pilotarea dronelor, plusându-se cu diurne și sporuri, însoțite de obligativitatea de a sluji Armata Română timp de 5 ani“, a consemnat presa națională.
Și ca și cum dezastrul nu ar fi complet, de câțiva ani se încearcă negarea înseși naturii umane, a naturii, în general. Se vorbește despre transumanism, despre „omul 4.0“ și câte și mai câte… Cum de sunt posibile toate aberațiile astea? ne putem întreba. Și ce se dorește, de fapt? Cred că, în acest moment, nici cei care au imaginat toată tărășenia nu mai sunt siguri de rezultat. Vom vedea cu timpul…
Care ar fi cauza acestei întregi nebunii? Cum s-a ajuns la circul pe care-l trăim de ani buni? Răspunsul este simplu: materialismul și raționalismul exagerat care au pietrificat societatea occidentală de secole. Iar argumentul suprem e știința și dovezile aduse de ea…
Știința care susține că totul în univers, inclusiv apariția omului pe Pământ, s-a datorat întâmplării. Dar, în mod ciudat, aceeași știință recunoaște că Universul are niște legi imuabile. Să nu fie nicio contradicție aici?
Interesant este faptul că de când cu apariția fizicii cuantice bazele fizicii clasice încep să se surpe… Din simplul motiv că prin studierea particulelor fizica a ajuns la concluzia că nu prea există materie. Doar stări… Cu alte cuvinte, asistăm cumva la o spiritualizare a materiei…
Poate că este timpul ca paradigma să se schimbe. Iar omul să se uite cu mai multă atenție nu atât la sine, cât în sine. Iar răspunsurile vor veni singure…
Bogdan PANȚURU
