Cum va fi anul 2026? E o întrebare la care toată lumea caută un răspuns cât de cât coerent. De la politicieni la economiști sau voci din societatea civilă. Sunt voci care spun că 2026 va fi un an deloc liniștit… Alții sunt optimiști… Am găsit un document publicat de Anatol Basarab pe internet care mi s-a părut foarte interesant…
De exemplu, FMI a lansat un raport în care prognozează o creștere globală de aprox. 3,1% în 2026, ușor peste 2025 (3,0%). Explicația: o anumită relaxare a tensiunilor comerciale, condiții financiare un pic mai bune și politici fiscale încă relativ expansioniste în unele economii.
La rândul său, OCDE vede economia globală „rezilientă, dar fragilă”: creșterea globală ar urma să încetinească de la 3,2% în 2025 la 2,9% în 2026, apoi o mică revenire în 2027. Aceiași organizație avertizează asupra unui potențial „AI-bubble”: o bulă în jurul acțiunilor legate de inteligența artificială, care ar putea deveni un risc major pentru SUA și, indirect, pentru economia globală în 2026 dacă se sparge.
În privința Băncii Mondiale, aceasta vorbește de o încetinire a creșterii spre ~2,3% în 2025, cu doar „o redresare firavă” în 2026–2027. În privința principalelor pericole anticipate de BM acestea ar fi escaladarea restricțiilor comerciale, incertitudine politică, conflicte, vreme extremă.
În privința bulei AI și a acțiunilor din tehnologie, OCDE avertizează asupra uni AI-bubble ca „downside risk” major pentru SUA în 2026. Mai mult decât atât, sunt economiști care văd toate semnele clasice de bulă: supra-investiții, supra-evaluări, supra-deținere, supra-îndatorare. Cu alte cuvinte, bula AI ar putea să pocnească în 2026, mai ales dacă ratele dobânzii urcă din cauza inflației.
Din punct de vedere politic, deci și economic analiștii consideră că puternica competiție dintre SUA–China se va amplifica. În acest sens, analizele din The Diplomat și think-tank-uri similare spun că 2026 nu va aduce o detensionare structurală între SUA și China.
Dimpotrivă… Se așteaptă intensificarea controlului exporturilor, tarifelor și subvențiilor pentru a domina sectoarele cheie (semiconductori, AI, quantum, energie). În plus, AI și tehnologia avansată devin terenul principal de luptă, echivalentul „curselor spațiale” din Războiul Rece, cu alianțe și acces la resurse energetice ca factori decisivi.
World Economic Forum în Global Risks Report 2025 descrie o lume „fracturată”, cu escaladarea riscurilor geopolitice, climatice și tehnologice, și pune accent pe scenariul în care multilateralismul se destramă, iar cooperarea globală se rupe în blocuri rivale. La rândul său, Control Risks în RiskMap 2026 vorbește de „volatilitate ca normalitate” în 2026, și cursa pentru puterea de calcul în AI ca factor cheie de risc.
Alte organizații de analiză economică vorbesc ți de alte tendințe precum tranzacționalismul în relațiile internaționale (fiecare pentru el), techno-naționalism, suveranitate digitală, creșterea impactului dezastrelor naturale, amenințări hibride (cyber + fizic).
Mai trebuie spus că toți marii actori (IMF, OCDE, bănci) recunosc AI ca principal factor de productivitate, dar și ca risc. Iar principalele riscuri sunt bulele financiare, concentrarea puterii în câteva corporații și state, apariția de vulnerabilități noi precum deepfakes, manipulare, atacuri automate.
În privința altor riscuri anticipate pentru acest an, WEF Global Risks pune riscurile climatice și pierderea biodiversității în topul riscurilor pentru următorii 10 ani (inclusiv 2026), alături de dezinformare și fragmentare geopolitică. Everbridge – Global Risks 2026 subliniază dezastrele naturale și extremele climatice (uragane, incendii, inundații) drept risc major pentru operațiunile companiilor, cu efecte în cascadă pe lanțuri de aprovizionare și economii regionale.
La rândul său, EY (mining & metals) arată că, în 2026, sectorul resurselor se confruntă cu producție imprevizibilă, tarife, riscuri geopolitice, ceea ce sugerează un fundal de criză latentă a resurselor.
Tendința generală: 2026 nu e un an singular de „catastrofă”, ci un an dintr-un platou nou de riscuri, în care șocurile climatice devin „normale”, nu excepții.
Bogdan Panțuru