„Unde-s doi puterea creşte“

Despre asocierea fermierilor se pledează de multă vreme, însă, în pofida tuturor eforturilor de a promova avantajele ei, prin comparaţie cu alte state occidentale România este încă deficitară la acest capitol. Ca să acopere acest gol, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 încearcă să determine asocierea fermierilor prin plusul de fonduri europene pe care le pot accesa formele asociative. Dacă agricultorii români vor accepta într-un final că asocierea înseamnă profit, costuri reduse şi performanţă vom vedea la momentul unui bilanţ pe această temă. Până atunci însă vom căuta exemple edificatoare care să arate că da, asocierea poate fi un colac de salvare.

Prima dovadă am găsit-o în sudul ţării, în comuna Singureni, judeţul Giurgiu, acolo unde fermierii au trecut de la vorbe la fapte. Şi nu de acum, ci din 1992 când, folosind instrumentele Legii nr. 36, au înfiinţat una dintre primele asociaţii din zonă. Despre evoluţia acestui proiect cu o istorie de 23 de ani ne-a vorbit Marioara Neagu, reprezentantul Asociaţiei Agricole Singureni. Domnia sa nu este doar unul dintre managerii asociaţiei, ci şi un fermier cu o experienţă îndelungată în agricultură. Şi-a început stagiul agricol pe băncile Facultăţii de Agronomie şi a continuat mai apoi în practică la CAP-ul Singureni, unde a rămas până la momentul desfiinţării lui. Contrar tuturor previziunilor, unitatea nu a căzut pradă ruinei, aşa cum s-a întâmplat cu aproape toate celelalte CAP-uri comuniste. După doi ani de la desfiinţare, fostul CAP s-a transformat în sediul Asociaţiei Agricole Singureni şi şi-a reluat cumva activitatea, dar sincronizându-se noilor trenduri în agricultură. Meritul de a construi acolo unde nu a rămas decât cenuşă aparţine familiei Neagu, cea care astăzi manageriază bunul mers al lucrurilor în asociaţie. După 23 de ani de existenţă, Asociaţia Agricolă Singureni este un model de referinţă. A reuşit să rămână integră, chiar dacă unii au venit, iar alţii au plecat, după cum spune doamna Neagu.

În Singureni nu vezi întinderi de pârloage. Avantajele asocierii – creşterea randamentului şi reducerea costurilor cu lucrările prin optimizarea consumurilor de carburanţi, prin încărcarea corespunzătoare cu norme de lucru a utilajelor, un asolament şi o rotaţie a culturilor corespunzătoare – i-au determinat pe aproape toţi locuitorii comunei să vină către asociaţie. În timp a reuşit să comaseze aproximativ 1.400 de hectare, adică mare parte din terenul agricol al comunei. Este cel mai clar semn că oamenii au înţeles că unde-s doi puterea creşte. În plus, există o retribuţie anuală pe care partenerii – asociaţi o primesc. Suprafaţa agricolă a asociaţiei este înfiinţată cu patru culturi de bază: grâu, porumb, floarea-soarelui şi orz, iar media producţiilor obţinute la hectar este de 4.600 kg la grâu, la orz 3.800 kg, la floarea-soarelui 2.200 kg şi la rapiţă 2.900 kg. Anul trecut, spre exemplu, partea lor din producţie a însemnat 1.800 kg de grâu la hectar, 1.200 kg de porumb, 1.000 kg de orz, pentru producţia de floarea-soarelui au primit

500 de lei şi 20 de litri de ulei. La cantităţile menţionate se plăteşte impozit pe venit şi CAS, ambele taxe fiind suportate de asociaţie. Pentru a creşte performanţa, asociaţia a investit şi în dotarea tehnologică. A pornit la drum cu un tractor şi două remorci, pentru ca acum să dispună de şase tractoare şi trei combine luate cu banii proprii, utilaje suficiente pentru suprafaţa pe care o are asociaţia.

Laura ZMARANDA