10 ani de integrare europeană: cultura porumbului (IV)

La 10 ani de integrare europeană a României, ne-am propus să analizăm impactul acestui fapt asupra diferitelor filiere de produse agricole şi agroalimentare. În acest sens am analizat variaţia datelor statistice oficiale (INS/MADR) între anii 2000-2015, separate în două intervale: 2000-2006 şi 2007-2015 (anterior accesului, respectiv ulterior accesului în UE), comparând prin mijloace statistice semnificația valorilor medii înregistrate. Din motive de spaţiu tipografic s-au utilizat doar valorile cele mai expresive pentru înțelegerea fenomenelor, analizele stiinţifice urmând să fie publicate de către autor într-o lucrare „in extenso“.

Porumbul, cultivat ca plantă cu destinație furajeră, alimentară şi industrială, este principala cereală cultivată în toate zonele de cultură agricolă ale României. Marea lui plasticitate ecologică, gama foarte largă de hibrizi cu perioade de vegetaţie diferite, precum şi tehnologia de cultură nesofisticată, la care se adaugă deosebita lui conservabilitate pe perioada de iarnă, fac ca porumbul să deţină ponderea maximă în suprafaţa arabilă ocupată, cu aproape 27% din aceasta (cca 2,522 mil. ha porumb vs. 9,3 mil ha arabil). Ca o trăsătură generală, se asociază grâului în aproape toate tipurile de ferme de culturi de câmp, ca principală plantă prăşitoare, comportându-se echilibrat şi satisfăcător din punctul de vedere al raportului dintre cheltuială şi venit, chiar şi în anii nefavorabili. De asemenea, este principala cereală a fermelor mici şi al fermelor de subzistenţă. Din punctul de vedere al PAC nu există politici dedicate pentru porumb, cultura având, ca și celelalte cereale, doar vocația plății la suprafață.

Evoluţia suprafeţelor cultivate

În intervalul 2000-2006 (preaderare), porumbul a fost cultivat în medie pe 2,934 mil. ha, cu o variaţie multianuală de 9,5% (variaţie medie spre mică). Tendinţa sistemului de cultură exprimată prin diferenţa dintre valoarea mediei şi valoarea medianei indică faptul că suprafețele ocupate cu porumb au avut tendinţa de a creşte (mediana media, 2,974 mil. ha vs 2,934 mil. ha).

În perioada 2007-2015 (postaderare), suprafaţa medie ocupată a fost de 2.522,4 mil ha. Scăderea înregistrată (-411,9 mii ha) a fost statistic asigurată. Este însă de remarcat variaţia anuală a suprafeţelor, care s-a redus la 4,5%/2007-2015, calificându-se ca o variație mică spre foarte mică. Nivelul de 4% sugerează că, după aderare, s-a menţinut tendinţa de a se înfiinţa cultura pe, relativ, aceleaşi suprafeţe înţelese ca mărime. Se poate aprecia că piaţa porumbului (ca şi cea a grâului, care a avut acelaşi comportament al variabilităţii anuale a suprafeţelor ocupate) a evoluat spre o cerere multianuală constantă, ceea ce impune concluzia că, pentru suprafeţele ocupate, aderarea la UE a indus o oarecare constanţă în decizia de cultură a fermierilor, putându-se vorbi de o anumită predictibilitate. Tendinţa sistemului este de o uşoară şi nesemnificativă creştere  a suprafețelor ocupate (cca 0,16%).

Evoluţia producţiilor totale

Producţiile totale au scăzut de la 9,616 mil. t/2000-2006 la 8,734 mil. t/2007-2015, fără ca diferenţa de cca -881,5 mii tone (aproape un milion de tone) să poată fi reţinută ca fiind semnificativă. Deoarece variabilitatea suprafeţelor a fost relativ mare, putem pre­supune că cel puţin o parte a variabilității medii anuale a producţiei totale, din ambele intervale de analiză (29,9%, respectiv 31,1%), s-ar putea datora factorilor ambientali. Tendinţa de scădere a producţiei totale, înregistrată în perioada de preaderare, s-a inversat şi în intervalul postaderare asistăm la o creştere, insuficientă însă pentru a fi asigurată statistic şi a imprima o tendinţă certă sistemului.

Analizând gradul de intensivizare a culturii prin relaţia dintre suprafaţă şi producţia totală, constatăm că în intervalul 2000-2007 relaţia a fost negativă, invers proporţională, de tip intensiv, aceeaşi relaţie regăsindu-se şi în intervalul 2007-2015, ceea ce sugerează că sistemul de cultură a porumbului şi-a păstrat tendinţa de intensivizare determinată pentru intervalul anterior (r2000-2006 (-)0,567, respectiv r2007-2015 (-)0,557), fără ca diferenţele înregistrate să poată fi reţinute ca semnificative.

Evoluţia producţiilor medii

Producția medie a crescut după aderare cu 166 kg/ha (3,297 t/ha /2000-2006, respectiv 3,464 t/ha /2007-2015). Această creştere este insuficientă pentru a fi asigurată statistic, din cauza variabilităţii multianuale foarte mari (cca 30%).

Analizând tendinţa realizării producţiilor medii în raport cu mediana, este evidentă tendinţa de scădere a producţiilor medii (-0,231 t/ha/2000-2006, respectiv -0,014 t/ha/2007-2015), fapt care sugerează că fluctuaţia producţiilor medii, ca urmare a variaţiei factorilor de mediu este mult mai mare decât tendinţa de creştere a acestora datorată (probabil) introducerii unor procedee tehnologice noi (hibrizi mai productivi, produse fitofarmaceutice inovative).

În ceea ce privește decizia de cultură a fermierului, exprimată prin relaţia dintre suprafaţa însămânțată și producția medie realizată, mutațiile apărute în sistem, după aderare, sunt relativ discrete. Relațiile sunt mici, de inversă proporţionalitate (-0,068, respectiv -0,261), confirmând faptul că există, deşi s-au determinat tendinţe de intensivizare a culturii porumbului; statistic vorbind, cultura porumbului din ultimii 15 ani s-a comportat per ansamblu ca o cultură de tip extensiv, în ciuda creşterilor înregistrate de către producţia medie.

Trăgând concluzia, putem afirma că în cei zece ani de PAC aplicate în România sistemul de producere a porumbului nu a suferit mutații semnificative, cu excepţia reducerii suprafeţelor ocupate cu porumb. Scăderea producţiilor totale, chiar pe fondul unei uşoare creşteri a producţiilor medii (fenomene neasigurate statistic), face ca tendinţa de intensivizare semnalată prin rapoartele de dependenţă dintre suprafaţă şi producţii să nu poată fi reţinută ca certă, repetitivă şi reproductibilă.

Analiza principalilor indicatori statistici ai sistemului de producere a porumbului în România în perioada 2000-2015

Dr. ing. Aurel-Florentin BADIU

Revista Agrobusiness nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 8-9