Un arădean produce somn african şi pentru export

A lucrat la Aeroportul din Arad, dar pasiunea pentru pescuit l-a atras către o afacere cu peşte cum trage peştele la momeală. După ce a văzut şi o crescătorie de somn african, Ioan Crişan, de profesie electronist, n-a mai avut nicio îndoială cu privire la ce vrea să facă.

În urmă cu câţiva ani, a cumpărat o fostă topitorie de cânepă la Iratoşu, la 7 kilometri de Arad, şi a amenajat 22 de bazine cu apă termală, unde a început să crească somn african cu dimensiuni cuprinse între 250 de grame şi 15 kilograme. Aşa a luat naştere firma Crimatex, singurul producător de somn răpitor african la nivel industrial din România. Ferma produce atât pentru reproducţie, cât şi pentru consum. Somnul african este o specie de somn foarte asemănătoare cu somnul indigen care se găseşte în apele din România, singura deosebire este numărul de mustăţi (8) şi faptul că trăieşte într-un mediu mai cald.

Chiar dacă de când a luat decizia de a începe o afacere în domeniul acvaculturii a întâmpinat numeroase probleme şi a trebuit să treacă peste reticenţa oamenilor care aveau reţineri când auzeau de somn african, nu a renunţat. Şi timpul i-a demonstrat că a luat decizia corectă. Acum are planuri de extindere nu doar pe piaţa românească, ci şi pe alte pieţe externe.

Din 2012 până acum cererea s-a dublat

Activitatea de acvacultură a început în anul 2008. Capacitatea de producţie a Crimatex este de 3.000 tone somn/an, însă deocamdată produce 150-200 de tone, în funcţie de cerere. Dacă la început lumea era reticentă când auzea de somn african, din 2012 până acum cererea s-a dublat. „La început am avut probleme pentru că se numeşte somn african, dar cei care au fost convinşi să încerce au rămas consumatori. Eu cred că merită să fie consumat şi poate fi pus fără probleme alături de somon, şalău sau alte specii din zona premium. În America, de pildă, somnul se consumă pe scară largă“, a declarat pentru revista Lumea Satului Ioan Crişan.

De ce, totuşi, somn african? „Deţineam o bază materială care, cu o investiţie relativ mică, se adapta la creşterea lui şi am o sursă de energie care să-mi asigure temperatura necesară cu costuri relativ mici. Am luat în calcul şi faptul că această specie creşte şi ajunge la greutatea de valorificare destul de repede (un an faţă de crap, spre exemplu, care poate fi valorificat după doi-trei ani, iar sturionul după cinci ani). De asemenea, este un peşte care poate fi încadrat în zona premium a peştilor, neavând prea multe oase. Însă, totul a pornit de la faptul că am simţit nevoia să fac altceva decât făcusem până atunci, să merg pe un nou drum“, ne-a mărturisit Ioan Crişan.

Vrea să facă şi mezeluri din somn african

A luat lucrurile pas cu pas şi peste o lună va deschide o secţie de prelucrare primară a peştelui (filetat, tăiat rondele, congelat etc.), în care a investit circa 100.000 de auro. De asemenea, de luna aceasta începe să exporte în Bulgaria. „Am încheiat contractual cu partenerii bulgari, am primit şi un avans şi luna aceasta urmează să trimit primul lot de puieţi“, declară crescătorul de somn african.

Lucrurile nu se opresc însă aici. Fermierul arădean vrea să facă mezeluri din somn african. „Am adus mezeluri din somn făcute de firma Pick din Ungaria împreună cu primul meu colaborator din ţara vecină, dar toată lumea în acel moment era neîncrezătoare, toţi erau sceptici, cu toate ca au apreciat produsele. Se pot face preparate excepţionale. De exemplu salamuri crud-uscate, în combinaţie cu carne de vită.

„Se pot face destule sortimente, deoarece este un peşte deosebit. Carnea este mult mai fermă decât la crap, de exemplu. De asemenea, ficatul este destul de mare şi se poate produce chiar un pate de peşte. Preţul produselor din peşte de acvacultură nu se poate însă compara ca preţul cu produsele din peşte oceanic produse direct pe nave, pe mare sau ocean, pentru că peştele oceanic nu necesită cheltuieli cu mâncarea, apa, energia, bazine, pompe, avize, taxe, pe care le presu­pune o fermă de acvacultură extensivă sau intensivă“, susţine fermierul arădean.

A renunţat la colaborarea cu supermarket-ul

Lui Ioan Crişan nu i-a fost deloc uşor să ajungă la consumatori. Dacă o parte din somnul de la Crimatex este distribuit către proprietarii de bălţi pentru pescuit sportiv din vestul ţării, o altă parte ia calea restaurantelor. În prezent, distribuie la magazinele din Arad, în principal, dar şi-a extins distribuţia şi în ţară. Compania şi-a propus să abordeze şi metode mai neconvenţionale de vânzări.

„Am început să punem la punct un sistem de vânzare door-to-door în zona Arad-Timişoara. Distribuim peşte în restaurante din Timişoara, Arad, Oradea, în special în vestul ţării, însă vrem să ne extindem. Am livrat marfă şi la un supermarket, dar nu sunt de acord cu felul în care tratează colaboratorii şi am oprit relaţia cu ei. Aştept să-şi schimbe atitudinea. Pot să ofer calitate, constanţă şi multă seriozitate în livrări, dar nu pot să accept toate condiţiile pe care le impun producătorilor cu care lucrează“, se destăinuie Ioan Crişan. În prezent, de la ferma din Iratoşu somnul african este vândut en gros cu 9,5 lei/kilogram, fără TVA.

Investiţia pentru o fermă medie, 100.000 de euro

Investiţia iniţială depinde de capacitatea fermei, ne-a explicat Ioan Crişan. „Pentru 50 tone/an (care mi se pare o fermă medie pentru început) sunt necesari până la desfacerea mărfii 100.000 euro. Cea mai mare sumă nu este necesară pentru infrastructură, aşa cum s-ar putea crede, ci pentru furaje – 45.000 euro. Şi cu puietul costurile sunt importante – circa 11.000 euro. Infrastructura (bazine, pompe, instalaţii de umplere-golire, filtre) costă undeva la un 20.000 de euro. Restul sumei e pentru avize, energie, apă, forţa de muncă etc.

„Dacă preţul de livrare este de circa 2 euro/kilogram avem o încasare de 100.000 euro, sumă care acoperă toate cheltuielile şi ferma va rămâne şi cu un profit, chiar dacă investiţiile iniţiale făcute în infrastructură se vor amortiza în să zicem maximum 10 ani. Dacă se poate vinde şi cu amănuntul, la un preţ mai mare, bineînţeles că investiţia se va amortiza mult mai repede“, explică fermierul.

Pentru cei interesaţi de o astfel de afacere Ioan Crişan are câteva sfaturi.

În primul rând e nevoie de bani. De asemenea, este foarte importantă o sursă de energie ieftină. În acest caz există şi varianta cu pompe de căldură, sisteme recirculante. După ce v-aţi asigurat că aveţi bani şi aţi identificat sursa de energie trebuie să căutaţi un teren aferent cu anumite facilităţi (apa din foraje sau din alte surse, canale de evacuare, de irigaţie, colectoare de ape pluviale sau alte variante). Următorul pas este construirea (dacă nu există deja) a unei hale, neapărat acoperită.

Când aţi rezolvat toate aceste probleme puteţi să vă gândiţi la achiziţionarea puietului.

Lidia TRUICĂ