Niște țărani…

Răsfoind presa internațională mi-au picat ochii pe un articol de pe la sfârșitul anului trecut, dintr-un ziar nemțesc – Die Welt, varianta on-line. Astfel, în articolul „Statul de țărani al Europei trece printr-un boom împiedicat“ România este catalogată drept „unul dintre cei mai mari profitori ai UE“ în care, deși a avut una dintre cele mai mari creșteri economice din Uniunea Europeană, „corupția îi sperie pe investitori“, spune autorul. Tot acesta recunoaște că, „din punct de vedere economic, România a progresat enorm de la aderarea la UE în 2007. Mai ales în orașele mari și în vestul țării, nivelul de trai a crescut rapid. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor se apropie razant de media UE: de la 34% la 64 %, după cum relatează Eurostat. În București populația are peste 140% din venitul mediu al UE“. Mai departe autorul constată că „România este pe jumătate un stat țărănesc. Deși ponderea agriculturii la valoarea adăugată a scăzut, din 2005, de la zece la puțin peste patru la sută, un sfert dintre români lucrează în continuare pe câmp, majoritatea ca autosubzistenți“. Autorul remarcă cu o oarecare „superioritate“ că în România există la ora actuală patru milioane de gospodării de țărani. În același registru autorul crede că faptul de a fi cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană „se datorează puținelor urmașe ale cooperativelor de tip colhoz aflate în mâna străină“. Mai departe… Relativa bunăstare a românilor este dată, potrivit autorului, „de cele două treimi din lucrătorii imigranți care trimit din Italia, Spania și Germania bani celor rămași acasă. Dintre aceștia, 16% locuiesc încă fără acces la instalații sanitare și 36% fără acces la Internet. (…) În Indexul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Umană, România este felinarul roșu din Europa“, constată autorul. în plus, crede că „nicio țară nu a beneficiat atât de mult de UE în ultimul deceniu. De la aderarea în 2007, Bucureștiul a primit din fonduri UE, minus contribuțiile proprii, aproape 30 de miliarde de euro“. (…)

Recent, România a primit aproape 2% din PIB de la Bruxelles, iar alte două procente provin din remitențele lucrătorilor oaspeți, a căror sumă s-a dublat de la libera circulație a persoanelor și a capitalului, mai arată gazeta germană într-un articol preluat și de presa română și care este mult mai amplu decât am prezentat aici. Personal, faptul că numește România un „sat de țărani“ mă face să mă simt mândru că sunt român. Să nu uităm că în tot Occidentul satele au dispărut, iar străinii care ne vizitează se minunează de viața rustică prezentă încă în România. Din același motiv „rustic“ România este considerată „grădina Europei“ în special datorită Munților Carpați și a ecosistemului din zonă. Cu alte cuvinte, sălbăticia naturii, dar și elementele arhaice prezente încă în România fac deliciul multor occidentali. Să nu uităm că sunt sute de cazuri în care oameni respectați din Occident au vândut tot și s-au mutat în România… Unde? La țară, printre țărani. Pentru că pur și simplu s-au săturat de „civilizația“ occidentală sau, mai precis, de societatea de consum, unde „toate“ sunt de vânzare. Cât despre banii de la centru de care am „profitat“ după integrarea în UE, să nu uităm că sunt companii occidentale care merg pe profit zero, deci taxe și impozite la stat ioc, așa că… Asta se traduce prin faptul că rezultatul net pozitiv obținut în economie este adus, în proporție covârșitoare, de către capitalul autohton (77%), de unde ar rezulta, teoretic,  că activitatea desfășurată de acesta este muuult mai eficientă.

Cu alte cuvinte, contribuţia la valoarea adăugată brută în economia României prin rezultatul net al capitalului autohton este de vreo 3 ori mai mare față de cea a capitalului străin. Să mai vorbim de resursele patriei de care tot Occidentul a profitat cât a putut după 1990? Sau de salariile din mediul privat care, raportate la cele din Occident, au rămas tot mici?

Bogdan PANȚURU