Ardeiul coreean, curiozitate sau afacere? Sigur, o provocare!
V-am obișnuit cu tot felul de curiozități din ferma de la Cocorăștii Colț, județul Prahova, aparținând familiei Lee din Coreea de Sud. De data aceasta vă supun atenției un soi interesant de ardei, care seamănă ca aspect cu ardeiul iute, însă nu este iute deloc. Am putea spune că se aseamănă cu cel bulgăresc din acest punct de vedere, însă este diferit ca aspect fiind mult mai mic, ușor grofat, moale și nu este la fel de ascuțit, ba chiar teșit la vârf.
Vorbim de un soi extrem de productiv, a cărui tufă, deși nu este foarte înaltă, este plină de fructe. „Cu cât recoltezi mai mult, cu atât produce mai mult“, spun despre el producătorii. El poate fi mâncat atât proaspăt cât și murat, dar nu așa cum suntem noi obișnuiți în oțet sau în saramură, ci cu kechap-uri specific asiatice. Comunitatea asiatică din România prețuiește mult acest soi de ardei, pentru că în Europa nu se găsește și pe mesele lor sunt nelipsite salatele cu ardei, varză, ridiche. Spre exemplu, acestui ardei i se înlătură codița și este lăsat ca atare în salată, fără a fi tăiat, dar este întotdeauna însoțit de un kechap picant și servit alături de alte preparate.
Pe lângă faptul că este foarte productiv și are un gust diferit, ardeiul corean produs în România se vinde la alt preț decât cel românesc. Producătorul spune că vinde ardeiul la caserole de 200 g cu 1 euro/caserolă în magazinele din Austria și cu 40 lei/kg în România. Acesta este prețul obținut în plin sezon, însă primăvara și toamna acesta crește simțitor, așa cum se întâmplă cu toate delicatesele. Doar pentru faptul că acest soi vine din Coreea de Sud și arată diferit, acești ardei primesc un preț pe măsura parcursului lor. Cumva de înțeles, dacă stăm să ne gândim că mintea omului funcționează la fel în orice colț al lumii. Oricât am fi de deschiși spre a încerca lucruri și gusturi noi, când suntem peste hotare tânjim după gustul care ne-a marcat copilăria, viața. Așa se întâmplă și cu cei veniți din Asia, care cu greu găsesc în țara noastră aroma alimentelor lăsate acasă.
În timp ce la noi sectorul legumicol se axează pe câteva specii de plante, în top fiind întotdeauna roșia și castravetele, la ei diversificarea este cuvântul-cheie. Roșia nu se cultivă masiv pentru că nu este o legumă preferată, ci mai degrabă s-ar situa pe picior de egalitate cu banana, socotind după frecvența cu care consumăm acest fruct. Frunzoasele, salatele sub diverse forme, culori și aspect, alături de ardei, varză, ridiche, ceapă sunt nelipsite din alimentația zilnică a asiaticilor. „Când i-am cunoscut, mi-au spus că ei mănâncă foarte puțină carne, dar multe legume. Ca româncă imediat m-am gândit la cum pregătim noi legumele fierte sau în salate și mă gândeam că dieta lor este foarte săracă. Ei, nu este așa, au o alimentație foarte diversificată. Ei știu să valorifice tot ce se poate dintr-o plantă comestibilă. Chiar și de la acest ardei mănâncă nu doar fructul, ci și frunza. Știți pe cineva care să mănânce frunză de ardei în țara noastră? Cu siguranță nu, pentru că nu avem în obicei acest lucru“, îmi spunea Nicoleta Stanciu, directorul comercial al fermei din Cocorăștii Colț.
Coreenii murează împreună cu ardeiul și frunza acestuia. În plus, dacă la noi ardeiul condimentează o ciorbă sau îl adăugăm în salate, la ei este nelipsit la fiecare masă. O persoană din Coreea poate consuma în jur de 250-300 g de ardei pregătiți sub formă de salată la o singură masă. Ca o concluzie, pot spune că la ei aportul de vitamine este mare, consumul de calorii este redus, alimentația este bazată pe legume proaspete, probabil acesta este motivul pentru care sunt slabi și longevivi. Pe tot parcursul vizitei noastre, mergând prin solarii am călcat pe iarbă grasă, pe știr, plante pe care ei le mănâncă cu mare plăcere, în timp ce noi le-am dat de mult uitării. Deși dispuși să mănânce cât mai multe plante, coreenii nu adoră prea mult plantele noastre condimentare, cum ar fi leușteanul, pătrunjelul sau mărarul. Încă nu le-au găsit rostul în preparatele lor, pe motiv că și supele sau alte preparate sunt mult diferite de ale noastre.
Soiul acesta poate fi cultivat atât în spațiu protejat, cât și afară, în câmp. Rămâne totuși sub semnul întrebării o posibilă afacere, pentru că încă se așteaptă reacțiile clienților strategici din Viena sau Londra, acolo unde sunt distribuite toate legumele produse la Cocorăștii Colț.
Ceea ce merită însă a fi spus este faptul că această fermă poate fi vizitată, iar producătorii sunt deschiși unei posibile colaborări cu alți agricultori în cazul în care cererea crește și sunt nevoiți să asigure clienților o cantitate mai mare de produs.
VIDEO
Patricia Alexandra POP
