cemrom doloflor

Investiții exagerate în sportul rural

Share Button

Vă mai amintiți povestea celebrului teren de fotbal în pantă, într-un deal excavat de fapt, care a început să fie construit prin anul 2010, la marginea satului Brusturi, din comuna Finiș, județul Bihor, investiție între timp abandonată? Nu despre el vrem să vă vorbim astăzi, ci despre alte investiții în bazele sportive din mediul rural, pe care le-am putea socoti supradimensionate sau cel puțin neinspirate. Și luăm de data aceasta câteva exemple din județul Prahova.

În 2002, Guvernul României a aprobat „Programul de construire săli de sport“. Acesta urma să fie pus în aplicare de Compania Națională de Investiții, organism aflat în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. În prima etapă (până în 2004), în România s-au edificat 410 de astfel de săli de sport. În fine, atâtea figurează în Hotărârea nr. 1573, publicată în Monitorul Oficial în 2004. În Prahova, s-a aprobat construirea a opt obiective de investiții, din care două în mediul rural, respectiv în comunele Provița de Jos și satul Cheia, din comuna Măneciu. Dacă la Provița de Jos baza sportivă poate fi utilizată de cei 122 de elevi din clasele I-VIII din comună, în satul Cheia problema capitală ar fi că la școala cu clasele I-IV mai învață 13 elevi, la care se adaugă 8 copii de la grădiniță! Prea puțini pentru ditamai sala de sport, nu? Bun, veți spune, pot veni aici tineri din cătunele învecinate. De acord, numai că stațiunea Cheia se află la 19 km de cel mai apropiat sat, Măneciu Ungureni. De asemenea, dacă vă referiți la localnici, și aceștia sunt foarte puțini și oricum populația este mult prea îmbătrânită pentru a avea chef să practice sport. După anul 2010, spațiul se degradase vizibil, a fost nevoie de reparații, care erau și ele estimate la vreo 80.000 lei, iar astăzi baza este rar folosită de turiștii sau proprietarii vilelor de vacanță care o mai închiriază din când în când pentru câte o miuță.

Spații supradimensionate și foarte scumpe

După sălile de sport – programul, trebuie să facem această precizare, continuă și astăzi – a venit moda terenurilor de fotbal, de fapt, a bazelor sportive multifuncționale care au și construcții pentru vestiare, baie, birouri, magazii etc. O astfel de investiție a fost finanțată prin POR 2007-2013 la Jugureni, cea mai depopulată și îmbătrânită localitate din Prahova, care număra, la recensământul din 2011, 613 locuitori! Iar elevi, cu tot cu grădiniță, sunt sub 44! Proiectul s-a numit, prețios, „Construire bază sportivă multifunc­țională, teren de sport, fosă septică, branșamente utilități“, iar principalul scop viza „creșterea gradului de confort pentru elevii înscriși la Școala Gimnazială Jugureni“. Costurile totale ale investiției s-au ridicat la 679.676,82 lei. Nu spune nimeni că nu era nevoie de o bază sportivă, orice copil merită condiții foarte bune pentru mișcare; problema ar fi a dimensionării acesteia în raport cu populația și a faptului că bugetul local, la cât de mică și săracă este așezarea, nu are pesemne bani pentru întreținerea investiției!

O altă sală de sport (900 mp, vestiare, grupuri sanitare, instalații termice, instalații de ventilare, alimentare cu apă și canalizare), cu o valoare estimată la 2,2 milioane de lei, fondurile provenind din bugetul județului și cel local, a fost construită în comuna Fulga. Aici nu e vorba că n-ar avea cine s-o utilizeze, populația școlară ridicându-se la 423 de preșcolari și elevi, ci discutabilă este amplasarea tocmai la capătul unuia dintre sate. Între intrarea în satul Fulga de Jos și ieșirea de la Fulga de Sus, unde se află sala, sunt în jur de 5 km. Cam mare corvoada pentru copiii de aici, care pesemne nu au toți mașini sau biciclete pentru a ajunge să facă mișcare în investiția de milioane! Comuna mai dispune, de asemenea, și de două terenuri de sport în aer liber, acestea fiind situate în interiorul celor două sate, la îndemâna elevilor.

Tot o sală de sport supradimensionată, în valoare de 2,2 milioane de lei, a fost realizată în comuna Olari, cu bani de la Consiliul Județean Prahova. Pe raza micuței comune funcționează trei grădinițe, două școli primare și o școală gimnazială, cu 47 de preșcolari, 51 de elevi din casele I-IV și 136 din clasele V-VIII. Probabil o bază sportivă era necesară, dar, față de numărul populației (2.146 de locuitori), dimensiunea sălii poate fi considerată nepotrivită (exagerată). Iar exemplele pot continua.

Dacă doriți o comparație, mai toate comunele s-au mulțumit cu miniterenuri cu gazon sintetic și nocturnă, amplasate pe lângă o școală, costurile unei investiții de acest gen fiind cuprinse între 220.000 și 280.000 lei. În unele așezări s-au construit câte 2-3 terenuri, iar bazele sportive – rezervate elevilor sau închiriate tinerilor din sate – își demonstrează cu mult mai mult utilitatea. În Prahova cel puțin nu credem să existe vreo așezare care să nu aibă măcar un teren sintetic!

Maria BOGDAN

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.