Nec Plus Ultra?
Mulți se întreabă „Cu ce am greșit de am ajuns aici?“… Pandemie, război, lăcomie, ură… Cam așa s-au definit ultimii ani. S-au făcut tone de afirmații și s-au luat acțiuni mai mult sau mai puțin dure împotriva celor care nu gândesc „corect“. Ni se dictează cum să mâncăm, cum să respirăm, cum să trăim… Iar majoritatea se conformează, restul fiind considerați un fel de „paria“ și lăsați pe marginea „terenului de joacă“. Chiar așa, cum s-a ajuns aici? Conflictul e în natura ființei umane. Și asta nu de ieri, de azi. De mii de ani. Cine avea vorba „Si vis pacem, para bellum“ (Dacă vrei pace pregăteşte-te de război)? Romanii… Și tot pe vremea aia se spunea că „Omul este un lup, iar lupul mănâncă pe om“. Ce s-a mai întâmplat în ultimele zeci de secole de atunci? Multe, dar nu mare lucru… În anii ’90, un președinte de stat justifica agresiunea asupra unui alt stat printr-o frază de genul: „Prin război aducem pacea.“ Fix ca pe vremea romanilor. Dar lucrurile au mers și mai departe. Acum câțiva ani, un funcționar important, stăpân peste o parte a finanțelor lumii, a afirmat ceva de genul: „Bătrânii trăiesc prea mult şi este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva“. Și asta în condițiile în care persoana respectivă se apropie de 70 de ani… De unde toată această nebunie? De unde această lipsă totală de moralitate, care a dus omenirea în stadiul în care este acum? De unde această distanțare fatală de legile naturii, fără de care cursul firesc al vieții devine imposibil? Majoritatea capetelor luminate ale acestei lumi recunosc că societatea actuală e târâtă spre prăpastie, făcând loc unui haos imposibil de controlat. Iar singurul lucru care contează acum pentru puternicii lumii este lăcomia de putere și bani. De fapt, banii contează mai puțin. Puterea e esențială. Ego-ul nebuniei vrea să controleze cât mai mult, să aibă cât mai mulți supuși pentru a se simți bine și puternic. Ce nu știu ei, nebunii, e că puterea e doar o iluzie care hrănește înseși nebunia. Dar ce e nebunia, până la urmă? Înțelepții orientali, dar și occidentali cum ar fi Karl Gustav Jung definesc nebunia ca o „rupere“ a minții de suflet. Rămasă „singură“, mintea își poate închipui orice… Că e Napoleaon, că e Alfa și Omega, că e vântul, că e ploaia sau Pământul… Și de aici toată drama… După cum bine spune un cronicar al zilelor noastre, „În scurt timp nu vom mai fi copiii răsfățați ai istoriei, trăitori în cea mai echilibrată şi plină de bunăstare, la nivel de mase, epocă a istoriei. Epocă care, în schimbul bunăstării, ne-a adus boli grave ale spiritului. Bunăstare care este pe cale să se evapore. Răsfăț care s-a cam terminat.“
Dar asta nu e tot… Ca să dea impresia că nebunia e „noua normalitate“, cei care fac jocurile împing în față tot mai puternic IA-ul, Inteligența Artificială. Iar ChatGPT-ul este „ultimul sughiț“ în materie. Cică „amestecă“ datele pe care deja le are și dă informații geniale. Imită orice… Îi dai o poezie de Eminescu și face alta în același stil. La fel procedează cu orice. Oamenii sunt foarte entuziasmați. Numai că uită un lucru: respectiva inteligență nu creează nimic nou, ci doar amestecă lucrurile, dând doar senzația de „creație“. Și asta nu de ieri, de azi. Se știe de când lumea că, la bază, I.A. nu este decât o sumă de comutatoare care fie aleg între „zero“ și „unu“, fie într-o stare intermediară a celor două variabile. Atât… Cu alte cuvinte, e „mecanică“ sută la sută. Drept dovadă, nimeni și nimic până acum, cu toată Inteligența Artificială din lume, nu a putut crea nici cea mai banală celulă într-un laborator. De modificat, da, dar de creat, niciodată. Și asta din simplul motiv că în Natură creația nu este ceva mecanicist. Dimpotrivă, există o energie a creației. Iar primul care a văzut-o a fost savantul Kirlian, care a imortalizat această energie în fotografii. Și asta se întâmpla prin anii ’60…
La final să vedem ce a „declarat“ ChatGPT unui reporter occidental atunci când a fost întrebat cum să facă diferența între I.A și cea umană.
„Pentru a determina dacă ceva a fost scris de un om sau de o inteligență artificială puteți căuta absența experiențelor personale sau a emoțiilor, puteți verifica inconsecvența stilului de scriere și puteți urmări utilizarea de cuvinte de umplutură sau fraze repetitive. Acestea pot fi semne că textul a fost generat de o inteligență artificială.“ QED…
Bogdan PANȚURU
