Energia nucleară, soluția de astăzi

Dincolo de o neîncredere recurentă față de orice inovație tehnologică, opoziția față de energia nucleară, care cristalizează cele mai iraționale fantezii, este ținta principală a manipulării opiniei publice.

Pentru că energia nucleară nu se pretează bine la o înțelegere mai exactă a unor informații obiective de natură să facă lumină asupra unei alegeri relevante e necesară o privire înapoi la geneza a șaptezeci de ani de activism.

„Cine nu este comunist la douăzeci de ani nu are inimă“, a spus G.B. Shaw.

Generația care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial s-a mobilizat împotriva războiului din Vietnam și împotriva războiului în general cu celebrul slogan „Fă dragoste, nu război”.

Arma atomică, folosită de americani la Hiroshima și Nagasaki, reprezenta atunci răul absolut, împotriva căruia s-au ridicat primele organizații antinucleare.

Iar amalgamarea cu energia nucleară civilă a fost grefată în această revoltă.

Ca energie centralizată, în care cetăţeanul este ţinut foarte departe de circuitele decizionale, energia nucleară intră în contradicţie cu cererile tot mai mari de autogestionare şi democraţie participativă. Critica în primul rând științifică a energiei nucleare întâmpină un zgomot de fond mai general, o atmosferă propice apărării unui alt tip de societate.

Contestarea ordinii stabilite se împiedică și astăzi de natura complexă din punct de vedere tehnic a energiei nucleare, în timp ce așa-numitele energii regenerabile (EnR), a căror natură descentralizată se pretează la „proiecte cetățenești participative“ par să promită un alt model de societate, care să unească în aceeași luptă valorile stângii cu cele ale ecologiei.

Spre deosebire de sectorul nuclear, cel al energiilor regenerabile a făcut posibilă strângerea unor averi personale considerabile prin start-up-uri revândute cu sute de milioane de euro, precum și prin companii specializate în flexibilitatea necesară la intermitență, precum compania TOTAL.

În mod similar, producătorii de gaze sunt aliații obiectivi ai dezvoltării energiilor regenerabile, ca mijloc durabil de a netezi intermitența producției lor. Mai ales că nimic nu împiedică Engie sau Total să dezvolte ei înșiși energie solară sau eoliană. De ce nu se lipsesc, explicând că „ceea ce este durabil este ceea ce este profitabil“?.

Energia nucleară se pretează perfect celor mai iraționale fantezii, folosindu-se de explicații cum că: datorită radiațiilor sale ionizante, energia nucleară poate provoca moartea tăcută și invizibilă, chiar și în mici incendii și fără ca tu să-ți dai seama.

Și ce mai contează dacă rapoartele Comitetului Științific al Națiunilor Unite pentru Efectele Radiațiilor Atomice (UNSCEAR) evidențiază faptul că lucrătorii din industria fotovoltaică sau eoliană sunt mai expuși la aceste radiații decât cei din industria nucleară?

Sau că, în ceea ce privește doza totală primită de întreaga populație (inclusiv muncitorii) la nivel mondial și raportată la unitatea de energie produsă din cărbune, duce la o expunere mai mare la radiații ionizante decât nucleare, chiar și ținând cont de permanența radionuclizilor în cauză timp de 500 de ani.

Este atât de ușor să pretindem că adevărul ne este ascuns prin arătarea cartonașului roșu, cel referitor la razele morții.

UNSCEAR publică un raport periodic privind consecințele energiei nucleare asupra sănătății.

Însă, neîncrederea în instituții și în organizațiile lor științifice este o pârghie puternică pentru a induce îndoieli asupra muncii lor.

Nu contează faptul că lignitul german provoacă de peste 1.000 de ori mai multe decese pe cantitatea de energie produsă decât spectrul unei bombe nucleare, a cărei reacție fizică nu are nicio legătură, continuă totuși să plutească peste producția de electricitate.

Conspirația este responsabilă de propagarea ei.

Fanteziile despre radiațiile ionizante de această nebuloasă eterogenă de interese în descalificarea atomului sunt amplificate în camera de eco media motivată de capacitatea lor de a vinde hârtie. Deci, ce contează măsura contaminării, dacă informațiile se pot ridica la milioane de tone de apă sau sute de piscine olimpice?

Radioactivitatea este un fenomen natural cauzate de radiațiile cosmice și telurice. Cea a corpului uman este în jur de 120 Bq/kg (8.400 Bq pentru o persoană de 70 kg). Dar, indiferent de faptul că celebrul nisip radioactiv din Sahara adus de vânt a fost măsurat ca având o radioactivitate de 75mBq/m2, adică de peste 100.000 de ori mai puțin radioactiv decât corpul uman, însă o anumită parte a presei nu scapă momentul de a profita spunând că „radioactivitatea este o otravă lentă“, fără însă a avea argumente solide.

Iar fisiunea atomului se pretează cu ușurință la toate dezinformările, costurile precum și impactul său asupra mediului, ascunzând realitatea de campion climatic la toate categoriile.

Includerea principiului precauției în legislație a dus la apariția riscului zero, în timp ce orice activitate umană implică atât un risc, cât și un impact asupra mediului. Cunoștințele tehnice sunt necesare pentru acest exercițiu atunci când se compară riscul și impactul energiei nucleare cu cele ale altor producții de energie.

Pentru că un impact asupra mediului nu se măsoară în milioane de m3 de apă contaminată și niciun risc în sute de milioane de ani.

Apărarea atomului provine dintr-o credință pe care trebuie să o avem în progresul tehnic în fața provocărilor planetare de astăzi sau a celor de mâine, cum ar fi coliziunea cu un asteroid. Această credință provine dintr-un pariu, pe care în special „adepții decreșterii“ îl infirmă, care mărturisesc că este necesar să se revină la practicile ancestrale și să se acorde prioritate muncii manuale față de cea a mașinii. Ideea nu este să judecăm relevanța sau chiar viabilitatea unui astfel de model într-o lume care se accelerează în cealaltă direcție. O lume care își amintește în fiecare zi cruzimea față de cei învinși: economic sau militar.

Neîncrederea în instituții găsește astăzi un succes uluitor în conspirația rețelelor sociale.

Această neîncredere adună respingerea centralizării și interdependența unei societăți ierarhice și structurate.

În dezbaterile presupuse astăzi să permită participarea cetățenilor la alegerile societății și deci la compararea avantajelor și dezavantajelor obiective ale fiecărui model, amenințarea atomică și fanteziile pe care aceasta le poartă cu ea tind, din păcate, să taie scurt orice raționalitate.

În ceea ce privește producția de energie electrică, Germania este țara care ne este întotdeauna prezentată ca REFERENTUL verde. Germania dictează ideologia Comisiei Europene, care traduce acest lucru în directive europene.

Există o diferență semnificativă între a fi verde și a fi ecologist. Diferența este între ideologic și ecologic. Diferența constă în cruciada anti-nucleară urmată de un ecologist și cruciada împotriva încălzirii globale urmată de un ecologist. Diferența constă între oprirea energiei nucleare cu emisii scăzute de carbon și înlocuirea acesteia cu un mix cu conținut ridicat de carbon.

Nu gramele de CO₂ emise per kWh contribuie la încălzirea globală, ci mai degrabă milioanele de tone de CO2, este corect, milioane de tone de CO₂ emise pentru producerea de energie electrică!

Chiar și cu o bază de energie regenerabilă instalată colosală de 127 GW, Germania este încă cel mai mare poluator european cu CO₂ și, de departe, cu mult înaintea Poloniei.

În 2022, Germania a emis 25.650 de tone de CO₂ pe oră, comparativ cu 14.625 de tone de CO₂ pe oră în cazul Poloniei, adică de 1,8 ori mai mult. Calculul anual ne arată că Germania a emis 225 de milioane de tone de CO₂ numai pentru producția sa de electricitate.

Germania este prezentată ca fiind într-o dinamică de tranziție energetică, astfel încât să își minimizeze rezultatele emisiilor de CO₂. Deci, să ne uităm dacă emisiile de CO₂ au scăzut între 2021 și 2022. Ei bine, nu! În anul 2021, Germania a emis 24.000 de tone de CO₂/h, iar în anul 2022, 25.650 tone de CO₂.

Raționamentul este simplu. Cu cât producția de energie nucleară este mai controlabilă și cu emisii scăzute de carbon (4 g CO₂/kWh) și cu cât se construiesc aleatoriu energii regenerabile intermitente, cu atât se folosesc mai mulți combustibili fosili.

Asta a înțeles și Polonia care, la sfârșitul anului 2022, a semnat contracte cu Statele Unite ale Americii pentru construcția de noi centrale nucleare. După ce s-a îndepărtat de energia nucleară timp de mai mulți ani, Franța nu a putut constitui o garanție suficientă, în ochii Poloniei, pentru a produce aceste capacități.

Ideologia germană Energiewende ne arată an de an că adevărul iese la suprafață. Emisiile de CO2 sunt întotdeauna mai mari în fiecare an. Cu energii intermitente aleatoriu, serviciul către public se transformă într-o organizare a penuriei, cu riscul unor tăieri rotative. Și, culmea, indexarea prețului MWh pe prețul gazului duce la o recesiune fără precedent în activitatea companiilor care nu mai pot plăti facturile de energie electrică.

Nu ne putem aștepta la o explozie de luciditate din partea politicienilor europeni aflați la putere, încurcați în ideologia lor, doar cetățenii sunt cei care pot face diferența. Este o chestiune de ecologie, de satisfacere a nevoilor vitale, de serviciu publicului, deci de economisire a energiei, de independență economică și geopolitică. Factura ecologică, economică și socială va fi destul de grea.

De multe ori, mulțimea trădează oamenii! O mulțime manipulată de interese care nu sunt proprii nu face decât să marcheze limita democrației.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU