Crescător de animale cu diplomă de inginer constructor

Grupurile de Acțiune Locală s-au dovedit în ultimii ani o sursă bună de informare și finanțare pentru micii întreprinzători din mediul rural. Pentru noi însă au fost o sursă importantă de inspirație, dar și un ajutor bine-venit atunci când s-a pus problema înlesnirii demersului nostru de a-i cunoaște pe fermierii aflați la început de drum. Prezenți în județul Vâlcea chiar înainte de sărbători, am ajuns pe meleagurile satului Izvorul Rece, comuna Vaideeni, cu ajutorul reprezentanților GAL Microregiunea Horezu. Acolo am făcut cunoștință cu o tânără doamnă, inginer constructor de meserie, devenită crescător de bovine în urmă cu doar doi ani.

Despre Loredana Cristea am aflat multe chiar înainte de a poposi în curtea casei ei. „Veți cunoaște o zvârlugă de femeie, are în jur de 35 de ani, trei copii, a accesat fonduri europene, și-a cumpărat animale, aleargă cât e ziua de mare, o găsești lângă animale, făcând brânză, sau la volanul camionetei cu care se deplasează pentru drumurile pe care le are de făcut pentru acte, aprovizionare sau alte treburi“, o lăudau cei de la GAL Microregiunea Horezu.

Așteptam cu nerăbdare momentul întâlnirii, iar atunci când roțile mașinii s-au oprit în ograda familiei Cristea parcă am avut un déjà-vu, femeia creionată de cei de la GAL mi se înfățișa confirmând perfect descrierea făcută de oamenii care deja o cunoșteau. Vizita noastră a întrerupt activitatea în care era implicată alături de cumnata ei. Venind spre noi pentru a ne întâmpina, a înșfăcat fetița cea mică pe care a luat-o în brațe, i-a lăudat pe cei doi căței care se gudurau fericiți văzând-o și s-a apropiat de noi asigurându-ne de toată disponibilitatea ei. Am strâns mâna prezentându-ne și caracterul femeii extrem de volubil și energic ne-a mobilizat dintr-odată pe toți. Și-a plasat fetița în brațele cumnatei, a fugit după niște pături pe care le-a pus pe banchetele mașinii, doar ca să asigure echipei noastre confortul, ne-a invitat în camionetă, a făcut semn unuia dintre câinii credincioși să o însoțească și, după ce ciobănescul a sărit în benă, a demarat în trombă spre terenul unde pășteau liniștite vacile pe care le păstorește de doi ani. Aici și-a luat răgazul de a sta de vorbă cu noi, depănând amintiri legate de activitatea ei de inginer constructor, apoi de momentul deciziei de a reveni pe meleagurile natale și implicarea activă în noua meserie de crescător de animale. „Sunt inginer constructor, am profesat, am încercat să evoluez în meseria mea dar, auzind de aceste fonduri dedicate tinerilor fermieri, am zis: de ce nu? Cumva, m-au tentat. Fiind din această zonă, având și mult teren nevalorificat cum se cuvine am hotărât să-mi las meseria pe care o aveam și am cumpărat vaci“, spunea Loredana Cristea.

A pornit în afacere având drept capital terenul moștenit de la părinți, câteva cunoștințe minime despre animale dobândite în gospodăria părintească și o dorință aprigă de a reuși. „Am cumpărat 15 animale. Nu toate s-au dovedit eficiente. Aveam doar 10 vaci de lapte, restul erau tineret. Din aceste 10 mi-am dezvoltat ferma și azi am ajuns la un număr de 40 de capete. Suntem tot la început, încă nu ne putem numi fermieri eficienți, dar sperăm că vom fi în viitorul apropiat“, povestește Loredana.

Lucrurile nu au mers strună, așa cum și-ar fi dorit, pentru că exemplarele alese nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor ei. „Atunci când am cumpărat animalele m-am orientat spre Holstein, dar am luat și Bălțată Românească, Brună. Sunt un pic dezamăgită, pentru că la noi în zonă vaca Holstein nu s-a dovedit eficientă. Tot Bruna este cea mai rezistentă. În ceea ce privește producția, dacă reușim să mulgem 10 litri/ vacă suntem foarte mulțumiți, însă calitatea laptelui este foarte bună.

Prezența animalelor nu a fost totul; pentru că ele trebuiau hrănite a fost nevoie de o nouă investiție. De data aceasta în utilaje, care aveau să ușureze munca câmpului. Pentru această situație a fost accesată Măsura 112 – Tânăr fermier prin GAL-ul Microregiunea Horezu, care i s-a potrivit Loredanei ca o mănușă. „La început aveam doar pământul și animalele, dar ca să îmi ușurez și eu munca am apelat la fonduri europene și am achiziționat niște utilaje. Este vorba de o cositoare, o mulgătoare, un generator și ceva teren pentru a putea asigura furajarea corectă pe timp de iarnă. Așa se face că acum avem 34 ha conform ultimului calcul făcut la APIA. Dacă vorbim de furajare, le asigur dimineața porumb boabe, măcinat, la amiază lucernă și seara, fân“, explică Loredana Cristea.

Întregul demers și toată investiția doar pentru a obține lapte, o materie primă care, din păcate, astăzi valorează mai puțin decât apa și care i-a făcut pe mulți fermieri să renunțe la această îndeletnicire. Chiar și Loredana recunoaște că laptele dat la procesatori ar duce-o la faliment. „În zona noastră prețul laptelui este foarte mic. Se oferă 0,70 lei/litru, așa încât nu îl putem da la procesatori pentru că ar însemna să închidem ferma și să ne vedem de altă activitate. Încercăm în timpul care ne rămâne să prelucrăm laptele și să obținem unt, brânză, urdă. Eu mă ocup de ele în proporție de 80%, dar am încercat să îi învăț și pe băieții care mă ajută la animale să facă acest lucru astfel încât, dacă sunt ocupată cu documente sau cu alte probleme mai dificile, să știe ce este de făcut. Brânza ne mai salvează, deși o dăm la un preț foarte mic, de 10 lei/kg. Dar e bine că reușim să o valorificăm în piețe, în magazinele alimentare din Vâlcea“, afirmă tânăra.

Văzând-o înconjurată de văcuțele ei, de câini, cum îi mângâie oferind tuturor animalelor dragostea ei. mă gândeam la condiția fermierului român, care are dorința de a face ceva, dar nu e sprijinit îndeajuns. De generații cu toții evoluează bazându-se doar pe familie.

Este și cazul membrilor familiei Cristea care își împart sarcinile atunci când le este greu și merg mai departe. „În fermă mă ajută și soțul meu. Chiar dacă vine în week-end acasă, el este cel care se asigură de buna funcționare a utilajelor, de aprovizionare a medicamentelor, dacă este cazul, a învățat să verifice și animalele, deși este inginer constructor. Pentru că el încă profesează, ne ajută financiar foarte mult. În timpul verii, cât este în concediu, se ocupă de lucrările agricole împreună cu tatăl meu, practic toată familia îmi este alături pentru că fără ei nu aș putea. Timp liber nu prea mai există, pentru că, pe lângă tot ce am menționat, mai am în sarcină și ceea ce înseamnă curățenie, administrație și… trei copii“, adaugă Loredana.

Cu toate aceste sarcini pe cap, fără a se simți vreun pic depășită de responsabilități, Loredana Cristea se gândește cu entuziasm la viitor. „Sincer, aș vrea să mă dezvolt mai mult, astfel încât să am mai mulți angajați, să fiu și eu mai eficientă, să pot controla afacerea mai bine, să am un grajd mai mare și un spațiu în care să valorific brânza. Sunt pași mărunți și greu de făcut, dar sper în timp și cu dăruire să îi facem“, încheie Loredana discuția noastră.

Patricia Alexandra POP