cemrom doloflor

Gospodăria, „incubatorul“ afacerilor în cunicultură

Share Button

iepure-de-rasa-albastru-vienezPe modelul tiparelor sociale, și în agricultură statutul fermierilor este „legiferat“ de dimensiunea afacerii, de vizibilitatea în spațiul agricol și experiență. Însă în umbra marilor latifundiari sunt mulți fermieri mici și mijlocii, care pe cont propriu, fără susținerea programelor europene de finanțare, își aduc partea de contribuție în funcționarea uriașului mecanism agricol. Deși puțini le acordă sorți de izbândă, sunt tineri care încă aleg acest sector de activitate. În rândurile următoare vă prezentăm poveștile a doi tineri care se străduiesc să dea viață unor start-upuri în cunicultură. Pentru ei incubatorul micilor afaceri pe care le-au dezvoltat îl reprezintă gospodăria. Cum își văd viitorul în calitate de antreprenori și ce măsuri propun tinerii pentru susținerea crescătorilor de iepuri aflăm în articolul de față.

„M-am apucat de creșterea iepurilor de rasă la sfârșitul anului 2010. În fiecare an am vândut din iepuri astfel încât să am bani suficienți pentru a cumpăra hrana efectivului. În 2015 nu am vândut nici măcar unul și nu prea îmi convine. Crescătorii de iepuri nu sunt ajutați de nimeni, eu nu am primit niciun ajutor în tot acest răstimp. Am ajuns să merg degeaba la muncă pentru că la sfârșit de lună, când îmi iau salariul, jumătate din bani îi dau pe furaje. Multă lume se lasă înșelată de aparențe. Sunt foarte mulți oameni care atunci când îmi văd crescătoria spun că am o afacere frumoasă. Din nefericire, nu este o afacere, ci doar un hobby.“

Pe Istvan Vatany, un tânăr crescător de iepuri, l-am întâlnit la un târg de profil în Capitală. Acolo am discutat despre pasiunea sa pentru animale de rasă de talie mică, dar și despre provocările inițializării și susținerii prin forțe proprii a unei afaceri, chiar și a uneia de dimensiuni foarte mici. Istvan a început să crească iepuri în urmă cu patru ani, însă a preferat în tot acest răstimp să mențină un efectiv restrâns. Astăzi crește în microferma sa de 30 mp din Săcele, Brașov, 50 de exemplare din rasa Vienez în mai multe varietăți de culori: Alb (această varietate a pătruns recent în țara noastră și este mai rară), Albastru, Negru. Iepurele Vienez a fost creat în 1925 în Austria și face parte din categoria raselor de carne. A ales această rasă pentru că nu are pretenții deosebite și poate ajunge la o greutate de 5,5 kg. După patru ani de activitate în cunicultură Istvan spune că, cel puțin pentru el, creșterea iepurilor nu este o activitate rentabilă, dar că apanajul micii sale afaceri este pasiunea. Pentru cele 50 de exemplare pe care le deține costurile lunare de întreținere (neavând terenuri proprii de unde să poate asigura hrana iepurilor, este nevoit să cumpere furajele) sunt de aproximativ 500 de lei. Prețurile de valorificare ale exemplarelor sale pornesc de la 100 de lei și ajung până la 300 de lei, iar cele mai multe vânzări le are în cadrul târgurilor de profil. Spune că, în pofida neajunsurilor cu care se con­fruntă în calitate de crescător de iepuri, va continua această afacere, dar nu își va mări efectivul.

„Din punctul meu de vedere, creșterea și îngrijirea iepurilor de casă nu necesită o atenție sporită, dar important este să facem asta cu pasiune și dragoste pentru aceste animale. Pentru a avea satisfacții, rezultate și chiar un profit bun, în primul rând ar trebui să primim ajutor din partea statului fiindcă nu sunt mulți cei care au posibilitatea de a deschide o afacere sau a înființa o mică întreprindere cu propriile resurse financiare. În al doilea rând ar trebui să existe, ca în multe alte țări, o piață de desfacere pentru că sunt mulți cei care cresc iepuri, dar nu au unde să-i vândă. Astfel sunt descurajați și riscă să nu poată continua această activitate. Din păcate, și eu mă regăsesc printre ei.“

Daniel Ionescu este un tânăr de 20 de ani care își împarte timpul între facultate și mica afacere pe care o gestionează în gospodăria familiei din Grădiștea, județul Ilfov. Acesta s-a născut într-o familie care nu a fost străină de agricultură. Părinții săi au crescut multă vreme păsări de rasă, iar acest hobby a fost moștenit și de fiul lor. De doi ani însă s-a reprofilat pe creșterea iepurilor de rasă pentru că este mai rentabil, spune el. În plus, creșterea acestor animale nu necesită un spațiu foarte mare, iar baza furajeră pentru hrana lor (porumb, floarea-soarelui, grâu) o poate asigura de pe terenurile agricole ale familiei. Primele exemplare de iepuri le-a cumpărat din comuna în care locuiește. Cu un nucleu restrâns de reproducție, dar și din alte achiziții, a reușit anul trecut să își mărească efectivul la 90 de iepuri din rasele Uriaș German, Fluture German și Marele Alb. În urmă cu câteva luni a ajuns și în Ungaria, de unde a adus exemplare de Fluture German. A ales să plece dincolo de granițe pentru că „acolo se găsesc calitate și preț bun“. A optat pentru cele trei rase deoarece sunt căutate pentru carne și blană (Fluturele German este apreciat în special pentru blana sa). Cu pași înceți, mica sa afacere a trecut proba celor doi ani. Mărturisește că, fiind încă un business „tânăr“, nu poate vorbi despre un profit substanțial și că, pentru a se menține pe piață, reinvestește aproape integral banii pe care îi obține din vânzarea iepurilor. Pentru a-și susține afacerea, Daniel este nevoit permanent să caute soluții pentru a reduce costurile. Hrana iepurilor o asigură din recolte proprii și o suplimentează doar foarte puțin cu furaje cumpărate, iar munca în microcrescătorie îi revine exclusiv. A întocmit singur proiectul unor cuști cu tăvițe, adăpători și hrăni­toare speciale pe care le-a realizat apoi din lemn. Vinde animalele și în viu, dar și la carcasă. Prețurile de valorificare le stabilește în funcție de rasă și de vârsta exemplarului. Puii, spre exemplu, îi vinde începând cu 50 de lei, iar pentru adulți prețurile ajung și la 200 de lei. Economic vorbind, dintre rasele pe care le crește, spune că cea mai rentabilă rasă este Uriașul German. Potrivit tânărului crescător, deși carnea de iepure nu este tocmai ieftină – 25 lei/kg, iar o carcasă poate ajunge și la 3 kg –, vânzările merg binișor, în special primăvara, când se înregistrează un apogeu în comercializarea puilor și spre toamnă, când sunt căutați adulții.

Laura ZMARANDA