cemrom doloflor

Corespondență din Sân-Mihai, Serbia – Festivalul Tobei, ediţia a XIII-a, s-a încheiat

Share Button

Sân-Mihai este o localitate românească pură unde se păstrează cu sfințenie limba, graiul, portul și mai ales obiceiurile. În majoritatea cazurilor locuitorii de aici își duc traiul prin Elveția și peste Ocean. Și asta nu de azi sau ieri, ci de zeci de ani. Sunt chiar multe cazuri în care au cetățenia acestor state de mai multe generații și tot se întorc „acasă“, unde își au gospodăriile mari, frumoase și înstărite. Ei nu se consideră deloc înstrăinați, ci doar plecați la „muncă provizorie“, după un termen la modă din regimul iugoslav. Unii muncesc de o viață întreagă, de zeci de ani, peste mări și țări, dar odată ieșiți la pensie vin acasă, în satul lor, unde vor continua tot cu munca, dar pe pământurile strămoșești.

În sala mare a Casei de Cultură din localitatea Sân-Mihai (Serbia – Provincia Voivodina), la începutul acestei luni, şi-au dat întâl­nire consumatorii şi producătorii de produse din carne de porc într-un cadru bine organizat. Pentru prima dată, anul acesta Festivalul Tobei de la Sân-Mihai s-a desfăşurat timp de două zile. Prima zi a fost destinată amatorilor. Cele 13 echipe de amatori și-au preparat toba (burfă în graiul locului) după primirea materiei prime și mai ales după placul și gustul fiecăruia pentru a participa cu ea a doua zi, răcită, la concurs.

În competiția pentru a doua zi au fost 13 echipe de amatori și 7 măcelării. O comisie de specialitate a fost pusă la grea încercare deoarece în concurs au fost 20 de tobe, ale măcelăriilor şi amatorilor. Președintele juriului, Ionel Purcar, ne-a explicat în ce constă pentru juriu o tobă bună, de calitate: „În primul rând gustul, urmat de aspectul și forma preparatului.“ Ediţia din acest an a adunat la un loc pentru câteva ore peste 300 de persoane, de la producători până la consumatori. Deschiderea festivalului a fost făcută de președintele Adunării Comunei Alibunar, urmat de locțiitorul secretarului provincial pentru agricultură și de primarul de Sân-Mihai, Gheorghiță Sfera. Câștigătorii celei de-a XIII-a ediții a Festivalului de Tobă (burfă) din localitatea românească Sân Mihai – Serbia. Măcelării: I – BURJAN (Pancevo), II – TURI LAJOS (Skorenovac) și III – PAPP (Scorenovac). Echipe amatori: I – MALI RAJ (Micul Rai), II – ILANDZA și III – PIRETOX toate 3 echipe din Sân-Mihai. „Eu cred și sper că această ediție a fost una foarte reușită mai ales că a început deja să fie cunoscută și în România prin mediatizarea făcută cu ajutorul dumneavoastră. Sper ca la anul să fie și mai multe echipe atât de aici, cât și din România care să concureze la amatori și, de ce nu, la profesioniști. Mulțumesc delegației de la Timișoara și Chișinău pentru promovarea festivalului“, ne-a declarat primarul Sfera.

De menționat este faptul că, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Timișoara a fost reprezentată la acest eveniment de conf. dr. Gheorghe Secheșan, care a prezentat în linii mari oferta de învățământ conducerii școlii din localitate, precum și comunității locale deoarece numărul mare de foști studenți și actuali din cadrul universității sunt din această zonă. Scurtul istoric al festivalului ne-a fost povestit de Dorel Cebzan, cel care a pus piatra de temelie. „Acum 13 ani, în perioada asta era un excedent de porci în sat și nu aveam cui să-i vindem. Ideea mea de atunci a fost să-i pun la o masă pe cei care cumpără porci și pe cei care vând (crescători) și cu speranța că vom ajunge la un contract ceva. Cum o întâlnire de genul ăsta nu trebuie să fie cu masa goală, au fost aduse diverse peparate de porc. Ideea le-a plăcut multora pentru că la acea vreme nu trebuiau case de marcat etc. Dacă la început manifestarea nu a fost la nivelul de azi, important este că lucrurile s-au mișcat. De aici a pornit totul. Pe parcurs am discutat și cu altă comunitate care era organizată mult mai bine și desfășura festivalul Slăniniada (slănină de porc). Am aflat câteva dintre secretele lor. Și așa pe parcursul anilor ne-am dezvoltat ușor-ușor până am ajuns la ce este azi. Pe viitor vom realiza un regulament în prepararea tobei, ca de exemplu: dacă e voie ori nu să se pună boia ori dacă e voie să se pună și plămâni, cum fac alții. O altă idee ar fi să se facă cum se făcea odată cârnaț alb!!! Vom trăi și vom vedea…“.

Text și foto Clement LUPU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.