cemrom doloflor

Și cu noi cum rămâne?

Share Button

Ca la orice început de an, oamenii se gândesc la viitor. Oare ce le va rezerva noul an lor, familiilor sau grupului lor de interese? Alții merg mai departe cu întrebările: cum va fi noul an pentru țara lor, pentru continentul lor, pentru planeta pe care trăiesc? Și, ca de obicei, nimeni nu poate da un răspuns clar, concret, care să se verifice în timp. Excepție o fac doar profeții, dar ei intră în altă „categorie“. Cu toate acestea sunt și oameni care au mai nimerit-o. Unul dintre ei este George Friedman, un cunoscut politolog american. El este fondatorul și CEO Stratfor, o companie privată de informații și analize geopolitice. Trebuie spus că Friedman a nimerit-o cam de fiecare dată când a anunțat noi crize economice sau politice, inclusiv declanșarea crizei din 2008 din SUA, dar și altele.

Ultima sa „profeție“ se referă la Uniunea Europeană care, consideră Friedman acum, „se luptă pe două fronturi: pentru propria supraviețuire, pe de-o parte fiind Brexit-ul, iar pe de altă parte este îndepărtarea Poloniei“, scrie George Friedman într-un editorial din presa americană. Așadar, ce crede politologul despre viitorul UE? „Acuzele aduse Poloniei sunt similare cu cele aduse Ungariei și există fricțiuni similare în ceea ce privește Republica Cehă, deși nu au ajuns la o confruntare totală, cu excepția problemei imigrației. Altfel spus, o putere majoră din Vest se îndepărtează de UE în același timp în care UE pare să îndepărteze o parte substanțială a membrilor săi din Est. (…) În ceea ce privește estul Europei, generația care a dorit să se integreze în UE s-a dus, iar generația actuală tânjește după trecut. Acest lucru se întâmplă din cauza omogenizării ideii de european, care lezează identitățile naționale ale țărilor din estul Europei“, scrie analistul.

Cu alte cuvinte, spiritul entuziast care a dus la clădirea noii Europe odată cu integrarea țărilor din Centrul și Estul continentului a cam… răposat… Pentru că oamenii din acestă parte a Europei s-au trezit într-o realitate din alt film… Mai departe: „Ceea ce este clar în cazul Poloniei, Ungariei și al Cehiei este că opinia publică din aceste țări a ales să nu se armonizeze cu Europa, în același fel și din aceleași motive care au determinat Marea Britanie să părăsească UE. Procesul armonizării este bazat pe o omogenizare a ceea ce înseamnă a fi european. Aplicat riguros – de la nomenclatura brânzeturilor și până la modul în care judecătoriile ar trebui organizate și la câți migranți ar trebui admiși – acest proces subminează auto-determinarea și identitatea națională.

Având în vedere variațiile care apar în mod firesc în democrație, Europa de Est și-ar afirma propriul drept la idiosincrazie (reacția proprie unor indivizi, caracterizată prin intoleranță – Nota red.); nimeni n-ar trebui să fie surprins dacă ungurii aleg un guvern care n-ar fi ales în Luxemburg, pentru că istoria Luxemburgului nu este la fel cu istoria Ungariei. Dar în teritoriul armoniei, un act de dezarmonizare este o amenințare pentru sistem. Uniunea Europeană își urmează procesul, dar încearcă să țină la un loc ceva ce se dezintegrează“, este de părere politologul.

Cu alte cuvinte, George Friedman simte că țările din această parte a Europei funcționează după alte reguli decât cele din Vest. Iar motivul ar fi, credem noi, destul de simplu: după 45 de ani de comunism în care toate libertățile le-au fost subminate fără milă, acum nu mai sunt dispuse să cedeze niciun milimetru din nicio libertate, oricare ar fi ea, nemaivorbind de suveranitate sau autodeterminare. Ca o concluzie, americanul crede că: „Periferia se desprinde. Chiar dacă aceste țări părăsesc UE, sunt date afară sau rămân este mai puțin important. Experiența comună a est-europenilor îi face unici. Experiența sud-europenilor din ultimii 10 ani îi face unici. Marea Britanie nu a fost niciodată altfel decât unică. Iar Germania este de departe cea mai unică, cum nu e nicio altă națiune în Europa. Ceea ce UE nu vrea să admită este că Europa este un continent format din mai multe națiuni unice și nimic mai mult. Faptul că Marea Britanie pleacă, iar Polonia este exclusă nu este o manevră geopolitică ciudată. E pur și simplu parte dintr-o idee care nu ar fi putut funcționa niciodată și nu funcționează nici acum.“

Cert este că nimeni nu poate ști cu adevărat nimic când e vorba de politică. Pentru că, oricum, „jocurile“ nu se fac la vedere… Iar interesele financiare – căci numai despre putere și bani e vorba – sunt atât de mari încât, la un anumit nivel, nici urna de vot nu mai contează…

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.