Fabula 600
Așadar, s-a format un nou guvern – cu tot circul de rigoare… Dar cu această ocazie s-a mai întâmplat ceva… Au ieșit la iveală niște informații cel puțin ciudate, chiar dubioase. Cum ar fi formularul 600. Stăm și ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă nu era remanierea guvernamentală. Cum am fi aflat de acest formular? Ar fi fost puși toți cei 200.000 de așa-ziși contribuabili (sunt voci care spun că ar fi peste un milion) în fața faptului împlinit? Nu vrem să intrăm în detalii (televiziunile au făcut-o îndeajuns), dar nu am putut să nu remarcăm o chestiune cel puțin ciudată legată de acest formular, și anume „anticiparea“ plăților. Mai pe românește, jurnalistul, artistul sau rentierul ar fi fost obligați ca, luând ca „etalon“ anul deja trecut, să anticipeze cam cât ar câștiga în anul în curs și să plătească pentru banii încă necâștigați, ci doar „anticipați“, impozite trimestiale… Pe bune?! Cui i-o fi venit ideea asta nu știm, dar știm că România ar fi fost singura țară din lume (și din Univers) cu o asemenea taxă. Da, calculul autorităților probabil că a fost simplu și ar fi presupus o grămadă de bani la buget, dar asta într-o țară „normală“ precum Franța sau Germania, trecând peste faptul că aici nimeni niciodată nu ar fi impus asemenea taxe.
Oricum, suntem curioși și noi cum se va termina povestea asta cu formularul 600. Și cum românul, pe lângă faptul că s-a născut poet mai face și haz de necaz, vă prezentăm mai jos o parte dintr-un soi de fabulă postată pe blogul trenduri economice. „Omul nostru (…) cheamă dimineaţa o femeie să-i facă curat în casă, el mergând la piaţă pentru a-şi lua ceva de-ale gurii. Femeia vine la ora stabilită, iar omul nostru dă fuga la piaţă. Merge la ăla care vinde brânza şi-l întrebă cât costă. «Ca şi înainte, domnule, îi răspunde omul, 15 lei kilul! Cât să vă pun?» Ia omul nostru şi d-aia, şi d-aia s.a.m.d., în total de vreo 50 de lei. Scoate pofticios bancnota de 50, o dă ciobanului şi trece mai departe.
Pe la sectorul de legume mai ia de vreo 50 de lei, apoi ia şi fructe de vreo 40 de lei şi, la plecare, făcându-i-se milă de bătrâna cu pătrunjel, mărar şi busuioc, îi ia vreo zece legături, să fie sumă rotundă. Dă el să iasă din piaţă şi, nici nu face doi paşi, şi-l vede pe cioban cu toporul în mână, alături de ţăranii de la legume şi fructe, care cu furci, care cu ghioage. Se uită ciudat la el şi înţelege că nu-i de glumă.
«Dar ce-aveţi cu mine, oameni buni?» – întreabă el cu o voce stinsă.
«Păi ce-ai tu cu noi, nemernicule?» – răspunde băbuţa ştirbă cu pătrunjelul. «Pleci aşa, fără să ne dai banu? Ce e hoţia asta?».
Şi oamenii ăia se uită toţi urât la el.
«Măi, oameni buni, cred că mă confundaţi. V-am dat tuturor fix ce mi-aţi cerut. Ba chiar am mai şi rotunjit.»
Atunci ciobanul ieşi din mulţime, fluturându-şi toporul, după care i se adresă:
«Ia stai, mătăluţă, colea jos şi scrie. Ţi-am cerut 50 de lei pe brânză? Cât mi-ai dat mătăluţă?»
«Exact cât mi-ai cerut, răspunse omul, 50 de lei.»
«Păi şi cu fiscul, ce facem, domnule? Că vrem şi noi să trăim într-o ţară ca afară, iar mătăluţă cam tragi ţepe. Ţi-am cerut 50, dar ăla-i netul. Ia treci şi-adaugă acolo: 23.75 CAS + 9.5 CASS + 2.7 IV + 1.95 CAM= 37.9 lei. Asta pentru fisc, frăţioare!»
Şi uite-aşa, cei 200 de lei au devenit „ca afară“ vreo 350 de lei. Ajuns acasă a constatat că femeia de menaj i-a defalcat, pe aceeaşi structură, treburile:
100 lei curăţenia + 42.6 CAS +17.5 CASS + 10.8 IV + 3.85 CAM = 163.95 lei.
Vă las singur să deduceţi sentimentul profundei datorii îndeplinite cu care se confruntă ipoteticul nostru telectual constatând că cei 300 de lei pe care-i dădea pe „vremea jafului“ s-au metamorfozat în 513.95 lei în vremea cinstei absolute. Să nu uit să amintesc faptul că, după un scurt moment de linişte, a auzit un ciocănit în uşă. Deschizând uşa, s-a trezit cu toţi cei pe care-i întâlnise în ziua aceea, care cu topoare, care cu furci, care cu bâte sau furtune de maşini de spălat.
„Ce-aveţi, mă, cu mine, doar v-am dat tot ce mi-aţi cerut? – întreabă el pe un ton ameninţător.“
Oamenii înţeleg că aşa e, lasă armele ceva mai jos, în timp ce ciobanul, mai comunicativ din fire, iese din nou în faţă şi-i spune: „Domnu’, am uitat să vă cerem taxa pentru contabil. Ori ne dai 5% aplicat sumei brute, ori venim noi să luăm de la matale declaraţiile. Cum facem?“
Bogdan PANȚURU
