Sărbătoarea cireșului, la Istrița
În cea de-a treia zi a Conferinţei internaţionale „Agricultură pentru viaţă, viaţă pentru agricultură“, Universitatea de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară București și-a invitat oaspeţii – români și străini – din mediul academic și membri ai Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România, la „Sărbătoarea cireșului“, manifestare aflată la a doua ediţie, desfășurată sub patronajul Societăţii Române a Horticultorilor și găzduită de staţiunea didactică de la Istriţa – Buzău.
Semijubileu USAMV București, 10 ani de la preluarea Pepinierei Istrița
Expoziția națională a soiurilor de cireșe, însoțită de o degustare profesională și o vizită în pepiniera și livada de cireși, s-a întâmplat să coincidă cu un semijubileu, cel al împlinirii unui deceniu de când Pepiniera Istrița și Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa (n.n. din comuna Pietroasele) au revenit acasă, adică în patrimoniul USAMV București. Unitatea de producere a materialului săditor pomicol este prima de acest fel din România, fiind înființată în 1983, ca răspuns științific la problemele de atunci ale horticulturii românești, legate în viticultură de atacul filoxerei, iar în pomicultură, de necesitatea dezvoltării acestui sector. Între 1929-1957 a fost trecută în administrarea și gestiunea Academiei de Înalte Studii Agricole, USAMV de azi, unde revine după 48 de ani, răstimp în care a funcționat totuși ca unitate de cercetare și producere a materialului săditor de elită, mai puțin în anii de după 1990, când toată agricultura românească a traversat o perioadă de impas, generată inclusiv de retrocedările de teren oarecum scăpate de sub control. În patrimoniul USAMV București revin așadar doar 250 ha de teren, din care 60 ha – plantații pomicole și 10 ha de pepinieră.
Vedeta sărbătorii, soiul Kordia. Pentru noi – Germersdorf
Revenind la cireș, ca vedetă a evenimentului, specia a fost scoasă din cultură prin anii ’70, ca urmare a unui incident agrometeorologic, o creștere a pânzei de apă freatică, fenomen care a condus printre nespecialiștii vremurilor la părerea că la poalele Dealului Istrița
n-ar fi un areal prielnic cireșului. Directorul Petre Grivu a restabilit cumva adevărul privind zonarea speciilor pomicole și l-a reintrodus în cultură după anul 2000. Astăzi, livada are 12 ha cu 15 soiuri, caracterul de colecție fiind impus de specificitatea didactică a fermei și 2 ha de pepinieră (plantații mamă elită pentru ramuri altoi, sector de portaltoi generativ, respectiv școală de portaltoi și școală de pomi, cu câmpurile 1-3). Aceste lucruri au fost posibile mai ales după ce unitatea a fost preluată de USAMV București, universitatea investind din fonduri proprii într-un bioizolator pentru baza genetică de înmulțire, în material din categoria biologică prebază și bază, în noi plantații de pomi fructiferi și în sistem de irigații (subteran, în livadă), montat in integralitate de pepinieriștii de la Istrița. Totuși, pentru rigurozitate și ca regulă generală, unitatea se autofinanțează. Trecând peste etapa oarecum didactică a manifestării (aspecte privind obținerea materialului săditor, caracteristicile celor doi portaltoi utilizați, Gisela 5, de proveniență germană și mahaleb, cu origini turcești, dar asumat ca fiind autohton, vigoare, productivitate, calități gustative și comerciale ale soiurilor, tăieri, elemente de rodire), trebuie să spunem că, după degustarea sortimentelor aduse la expoziție din plantația de la Istrița, din câmpul didactic experimental al Facultății de Horticultură (ferma Băneasa și Moara Domnească), de la producători din Izești-Bacău, Haret (Mărășești) – Vrancea și Chiselet – Călărași, preferat a fost soiul Kordia. Dacă e să ne întrebați pe noi, am spune că, înainte de Kordia, am acordat notă maximă soiului Germersdorf, pentru asemănarea cu cireșele copilăriei, denumite popular „Inima porumbelului”.
Maria BOGDAN
