Sărbătoarea Rabarbărului, o valoare identitară la Saschiz
Aţi auzit de rabarbăr? Dar prăjituri, sosuri sau compoturi având la bază acest ingredient aţi mâncat vreodată? Ei bine, în zona Transilvaniei, prin satele pe unde cândva au trăit saşi, această plantă tronează şi acum, după 800 de ani. Şi nu doar atât! Calităţile gustative şi curative ale plantei sunt venerate de gospodinele din Saschiz care se întrec în pregătirea celor mai gustoase şi variate produse din rabarbăr.
Prea puţin cunoscută şi valorificată doar de săteni, planta cu aspect de brusture a rămas mult timp în umbra ignoranţei. De trei ani însă ea este adusă în atenţia publică graţie unei echipe de femei antreprenor care organiza în 2013 prima ediţie a Sărbătorii Rabarbărului. De atunci tulpinile suculente verzi sau roşietice, cu gust specific, acru, proaspăt şi conţinut de magneziu, potasiu, calciu, fier, fosfor, vitamine din grupa B, vitamina C sunt ingredientul perfect pentru sucuri, plăcinte, jeleuri, budinci sau sosuri.
Astăzi, prezenţa acestei plante este asociată cu o valoare culturală, cu gastronomia locală. „Este o sărbătoare a Saschizului, o sărbătoare identitară a patrimoniului din zona noastră, Târnava Mare. Turiştii veniţi în zonă au ocazia să guste dintr-o paletă foarte variată de produse realizate din rabarbăr“, afirmă Florentina Călugăr, manager GAL Dealurile Târnavelor, organizatoarea evenimentului.
Atracţia prăjiturilor, a compoturilor şi a altor preparate cu rabarbăr ne-au apropiat şi mai mult de producătorii acestor produse. Aşa am făcut cunoştinţă cu Anca Dalmasso, o tânără care şi-a propus să valorifice cât mai mult potenţialul zonei. Merge deja pe două direcţii: turism şi gastronomie. Alături de soţul ei Charlie, de origine franceză, şi-a transformat locuinţa în casă de oaspeţi pentru cei care vor să-i cunoască, în centru de închiriat biciclete pentru cei dornici să exploreze satele săseşti, dar şi loc pentru degustări destinată gurmanzilor. „Am avut rabarbăr dintotdeauna, fiecare familie din Saschiz are cel puţin câte o tufă. Dar, începând din 2008, noi am intrat în lumea micilor producători la nivel de familie şi, pentru că 1-2 tufe nu mai ajungeau, am început să lucrăm la o mică plantaţie. Încă nu avem 1.000 mp, dar creştem suprafaţa an de an, pentru că şi produsele le-am diversificat. Pe lângă tradiţionalul gem de rabarbăr am adus o serie întreagă de prăjituri şi compoturi. Dintotdeauna ne-a plăcut să combinăm tradiţia cu inovaţia, adică dacă avem ceva de păstrat, fie gastronomic, cultural, păstrăm şi am adus gemul de rabarbăr, dar în acelaşi timp ne place să aducem şi ceva nou. La această ediţie am venit în premieră cu îngheţata de rabarbăr, iaurt şi rom.
Cât timp Anca servea vizitatorii cu prăjituri sau cu câte o cupă de îngheţată am mai aflat că la „Casa de pe deal“, adică la ei acasă, acolo unde şi-au încropit un punct de prelucrare a fructelor şi legumelor, se nasc cele mai apetisante conserve din zonă comandate on-line din toate colţurile lumii. „Dacă vorbim de produs tradiţional avem gemul de coarne sau murăturile picante, care sunt reţetele mamei, iar dacă vorbim de inovaţie pot aminti de dulceaţa de lapte adusă la Saschiz de soţul meu, Charlie. Aceasta are gustul bomboanelor cu lapte de mai demult şi e disponibilă în 4 variante: cu migdale, vanilie, sare de mare sau cafea“, spune Anca.
Reţeta pentru dulceaţa de lapte cu vanilie este foarte simplă şi cu acordul producătoarei devoalăm şi noi modul de preparare. În funcţie de cantitatea dorită adăugaţi jumătate de kilogram de zahăr la fiecare litru de lapte. Cele trei ingrediente – laptele, zahărul şi păstaia de vanilie – se amestecă pe foc într-un vas nonaderent până când capătă o consistenţă cremoasă şi scade la jumătate faţă de cantitatea iniţială. Nu este nimic complicat, însă necesită foarte multă răbdare. La un lot de dulceaţă este nevoie de 6 ore şi, pentru că este vorba de lapte, care se lipeşte uşor, trebuie mereu amestecat“, ne lămureşte tânăra.
Patricia Alexandra POP