Competiţie între două generaţii

Share Button

În tradiția românească, imaginea clasică este cea a fiului care muncește împreună cu tatăl său. În societatea modernă, care a indus multe, uneori prea multe, prefaceri în societate, această valoare a devenit mai degrabă un ideal. De aceea este cu atât mai deosebit când întâlnim familii în care tată și fiu lucrează împreună, umăr la umăr. Iar când fiul nu mai este demult un adolescent care abia începe să caute un drum în viață, iar cei doi lucrează la o fermă mare, atunci istoria devine și mai frumoasă. O astfel de poveste vă propunem în continuare.

Tatăl cu agricultura…

Familia Aldea din Căzănești lucrează 800 de hectare în aceeaşi localitate din judeţul Ialomița. „Lucrez împreună cu tata. Am împărțit ferma în două părți egale și, mai în glumă, mai în serios, suntem într-o permanentă întrecere“, îmi spune dl Răzvan Aldea. Ferma de bază este comună, la fel ca și utilajele. În schimb, fiecare are proprii săi anga­jați, chiar dacă toate lucrările se fac în comun. „De multe ori îi spun tatei: «Hai să facem întâi la tine și după aceea la mine», dar e mai mult o tachinare“, adaugă juniorul.

Începuturile fermei familiei Aldea se află în anul 1992. Atunci dl Aldea senior a înființat ferma. „Eu atunci terminam liceul. Dar aveam deja în mine microbul agriculturii. Întotdeauna am simțit o atracție către această activitate. Cât eram în liceu, vara, în vacanțe, mă mai duceam uneori ca zilier la ferme. Sigur, nu făceam munci foarte grele, dar era o mulțumire a mea să câștig niște bani. În plus, chiar îmi plăcea“, povestește Răzvan Aldea.

După liceu a plecat în București, la facultate. A terminat, în 1998, Facultatea de Transporturi, specializare Autovehicule Rutiere. „Chemarea spre agricultură nu dispăruse. În timpul facultății, la sfârșit de săptămână, veneam acasă și lucram pe tractor. Mi se părea mai interesant decât să merg la discotecă, în Regie“, mai povestește.

La absolvire a avut de ales între a lucra la Poliția Rutieră, așa cum își dorise la un moment dat, sau a se întoarce acasă. A preferat să se întoarcă în locurile natale.

„Acela a fost momentul când am intrat la modul serios în afacere. Până atunci tata fusese cel care a

dus-o. De fapt, el a fost specialistul. Meseria sa este de inginer agronom. Prin anii ’80 a lucrat la Facultatea de Agronomie, ca membru în Comisia de Stat pentru Încercarea Soiurilor. Eu am venit cu specializarea mea, în domeniul utilajelor. E drept că nu studiasem utilaje agricole, dar oricum, era un domeniu cu care aveam tangențe“, mai povestește dl Aldea junior.

… fiul cu mecanizarea

Astfel, prin colaborarea dintre tată și fiu, ferma a început să capete o nouă față. Cel mai evident în acest sens este parcul de utilaje al exploatației. „Avem utilaje de care orice fermier poate să fie mândru. Practic, totul a fost gândit pe măsura fermei noastre, astfel încât să putem face lucrările la timp și eficient, fără costuri inutile și fără pierderi de producție. Ne permitem inclusiv să ținem un tractor de mare putere în rezervă, în stand-by, astfel încât atunci când apare vreo problemă să nu ne prindă descoperiți, fie că e vorba de o defecțiune a vreunui utilaj, fie că e vorba de o lucrare suplimentară sau mai grea decât am prevăzut“, mai povestește dl Aldea.

Concret, „mușchii“ parcului de utilaje sunt alcătuiți din trei tractoare Case de 220, 240 și, respectiv, 250 CP și un Claas de 320. Alte patru Case mai mici, cu puteri cuprinse între 85 și 125 CP, le secondează. Recoltarea producției cade în sarcina celor trei combine Laverda, o John Deer și o Claas.

Pe lângă utilajele agricole, parcul de mașini cuprinde și mai multe camioane. „Am zis să am și eu o părticică, ceva legat de specializarea mea“, explică, șugubăț, fermierul. Apoi redevine serios: „În campanie sunt două probleme mari: să ai cu ce să recoltezi și să ai cu ce să transporți. Nu merge una fără cealaltă. De aceea am luat camioanele. În cele trei luni de campanie, cât circulă, își scot banii. În rest stau în curte, căci le folosim doar pentru noi.“

Se poate lupta și contra secetei!

Din cele 800 de hectare ale exploatației, cam 60% sunt folosite pentru culturi de toamnă, respectiv rapiță și grâu. Restul, pentru porumb și floarea-soarelui. „Căutăm să împărțim cumva riscurile“, explică fermierul.

Oricum, convingerea sa este că niciun an nu seamănă cu altul. De exemplu, în acest an atacurile de tanimecus (rățișoara porumbului) au fost extraordinar de virulente. „Am făcut patru tratamente și tot sunt frunzele porumbului pline de ciupituri. Anul trecut am făcut unul singur, și acela preventiv“, spune dl Aldea. Iar acest lucru s-a petrecut în contextul în care porumbul a fost semănat după rapiță și după o arătură serioasă. E drept că vecinii nici nu au rotit culturile față de anul trecut și au semănat porumbul doar după un top-down, destul de puțin adânc. „Și asta ar putea fi o cauză a acestei invazii“, crede fermierul.

Ca tehnologie, la ferma familiei Aldea se merge mult pe practicile clasice. „Suntem adepții arăturii, mai ales când este vorba despre rapiță și porumb. Grâul și floarea-soarelui se pot semăna și în top-down“, spune domnia sa.

În fiecare an, cam o treime din suprafața fermei este scarificată și, dacă este necesar, după aceea se mai face și o trecere pentru „ruperea brazdei“. Rezultatul este o distrugere a dăunătorilor care se ascund în sol.

Altfel, Răzvan Aldea consideră că merită să faci agricultură în România. „Sunt ani mai buni și ani mai proști, dar, dacă gândești bine lucrurile și lucrezi cum trebuie, merită mai mult decât să faci altceva“, mi-a spus. „E adevărat că e mai greu aici, la noi, fără irigații. Din punctul nostru de vedere, noi facem tot ce trebuie, dar dacă nu plouă, degeaba! Deși și aici poți interveni, folosind hibrizi buni“, își exprimă convingerea. Apoi, pentru a întări, îmi relatează experiența din anul trecut: „Am folosit hibrizi din gama AquaMax, de la Pioneer.  În condițiile în care în jurul meu s-au făcut câte 3-3,5 t/ha, eu am făcut peste 7-8. Am avut o parcelă de pe care am recoltat chiar 9 t/ha. Părea de necrezut. Acum știu, anul acesta am semănat AquaMax. Mi-e clar că acesta este hibridul potrivit condițiilor de aici, din zona noastră. Când plouă, toți hibrizii produc. Diferența se vede la secetă!“

Nici în marketing nu seamănă un an cu altul

Despre strategiile de marketing, dl Aldea îmi poves­tește că este la fel ca și cu producția: în fiecare an este altfel. „Deși, în general, prețul este mai mic în timpul recoltării, au fost ani când s-a întâmplat exact invers. Pe de altă parte, dacă participi la licitații și vinzi recolta înainte de producție, îți asumi niște riscuri. Practicăm și acest sistem, mai ales la rapiță, însă doar pentru aproximativ 30% din producție. Altfel, riscul devine prea mare și, dacă se întâmplă ceva, ori dai banii înapoi, ori cumperi diferența ca să o dai procesatorului“, povestește fermierul.

„Pe de altă parte, și stocarea e o loterie. Noi avem la ora actuală două silozuri de câte 500 tone și mai multe magazii pentru stocare orizontală. Magaziile au avantajul că mai poți ține în ele și altceva. În general, nu stocăm floarea-soarelui și rapița. Din grâu și porumb stocăm cam jumătate din producție, până în martie – aprilie“, ne mai dezvăluie Răzvan Aldea politicile de marketing ale fermei.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Agrobusiness nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 14-15

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *