Agricultorii investesc în silozuri la Dunăre

Share Button

silozTransportul maritim este de departe cel mai rentabil. De această realitate au devenit conştienţi şi agricultorii români care au investit sume considerabile în silozuri la Dunăre. Un efort financiar care aduce mai mulţi bani în buzunarul producătorilor, dar reduce şi costurile cu forţa de muncă şi timpul de transport.

Capacitate de depozitare de 40 mii de tone în IMB

TCE Trei Brazi a investit peste 8 milioane de euro într-un siloz cu o capacitate de 40.000 de tone, ultimul pe Dunăre unde pot intra vasele, spune Lucian Buzdugan, director general al fermei din IMB. El susţine că astfel pot fi livrate direct cerealele, nemaifiind nevoie să se apeleze la serviciile altor companii. Şi pentru cumpărători este mai bine. „Una este să ia de la noi 25.000 de tone, alta este să ia cereale de la 50 de oameni şi să le depoziteze. Pe când aşa, trimite vasul şi noi îl încărcăm în câteva zile“, povesteşte Buzdugan. Preţul de livrare este mai mare, pentru că şi costurile sunt mai ridicate, mai spune directorul din insulă.

Investiţia a inclus amenajarea unui chei de acostare, dar şi sisteme de încărcare-descărcare

Planurile TCE Trei Brazi nu se opresc aici. Conducerea companiei are de gând să investească în amenajarea mai multor puncte de livrare unde să poată pătrunde vasele, capacitatea totală vizată de depozitare fiind de circa 75.000 de tone.

Conducerea TCE Trei Brazi a luat decizia de a realiza o astfel de investiţie pentru că din cauza poziţionării Insulei Mari a Brăilei transportul cerealelor era dificil, iar costurile foarte mari. Pe când aşa, acestea sunt cu mult mai reduse, motiv pentru care şi intermediarii preferă transportul pe Dunăre. „Transportul pe apă este cel mai rentabil“, conchide Buzdugan. TCE Trei Brazi exploatează în IMB peste 50.000 ha de teren agricol, fiind unul dintre cei mai mari producători de cereale din România.

Ioan Niculae a amenajat portul de la Zimnicea

Un alt mare agricultor, Ioan Niculae, patronul Interagro, a investit în amenajarea portului de la Zimnicea. Producţia de cereale sau cea de DDGS (cereale uscate de la distilator cu solubile) sunt transportate în cea mai mare parte pe Dunăre. În octombrie 2012, de exemplu, când Interagro a organizat o vizită pentru ziarişti la fabrica de biodiesel de la Zimnicea, erau la încărcare două barje. DDGS-ul ajungea din fabrică direct pe barje prin intermediul unor benzi transportoare, un mecanism bine pus la punct care scuteşte mult efort şi mai ales timp de lucru. Trebuie menţionat faptul că producţia de DDGS merge aproape în totalitate la export, transportul maritim fiind cel mai rentabil.

Niculae se numără şi printre agricultorii care au câştigat cel mai mult de pe urma exportului de cereale. Mai precis, a avut ani în care fluctuaţiile preţurilor la cereale pe fondul secetei i-au adus profituri substanţiale. Să ne aducem aminte de ce s-a întâmplat în 2010, când din cauza ploilor nu a reuşit să recolteze grâul decât abia în august. Scăderea de producţie – mai mică cu circa 27% faţă de cea obişnuită – a fost compensată însă de majorarea preţului, care aproape că s-a dublat raportat la luna iunie. Până la finele anului, preţul a sărit de 250 de euro pe tonă. Iar astfel de situaţii se repetă ciclic, adică se întâmplă cel puţin o dată la patru ani. Omul de afaceri exploatează circa 54.000 de hectare de teren agricol, în mai multe judeţe din sudul ţării, deţinând o reţea importantă de silozuri.

Forfotă mare şi la Constanţa

România este un exportator important de cereale pe piaţa internaţională. Anul trecut, de exemplu, numai în primele opt luni, peste 3 milioane de tone luaseră calea exportului. Principala poartă maritimă a ţării este portul Constanţa, unde se investesc sume considerabile în construirea de spaţii de depozitare pentru cereale. Iată doar câteva exemple: În 2012, pe lista investiţiilor finalizate se numără cea efectuată de Barter Trading într-o magazie de cereale şi seminţe oleaginoase cu o capacitate de 10.000 tone în valoare de 277.433 lei, potrivit datelor furnizate de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. Mai sunt însă şi o serie de investiţii în curs, cum ar fi cea aparţinând companiei Niva Prodcom, în valoare de peste 4 milioane de lei. Aceasta vizează modernizarea silozurilor nr. 2 şi 3 „Anghel Saligny“, pre­cum şi construcţia unei capacităţi de depozitare, condiţionare şi uscare a cerealelor. De asemenea, Silo Port investeşte peste 7,6 milioane de lei în modernizarea silozului nr.1 „Anghel Saligny“, iar Canopus Star aproape un milion de lei în modernizarea sistemului de încărcare a cerealelor pe nave. Un alt operator, firma Umex, a primit avizul de principiu pentru realizarea unui terminal de cereale.

Ofensiva traderilor

Marii traderi sunt prezenţi de ani buni pe piaţa locală. În ultima vreme, aceştia şi-au întărit poziţia în urma unor achiziţii, însă au intrat şi alţi jucători. Gigantul american CHS Inc, de exemplu, a preluat în 2011 compania Agri Point Limited, care operează terminalul de cereale Silotrans din portul Constanţa. Mai mult ca sigur a contat mult facilitatea de încărcare de la Giurgiu pe Dunăre, dar şi terminalul terestru de depozitare a cerealelor de la Oroshaza (Ungaria). Şi Cargill a cumpărat un siloz la Drobeta Turnu Severin, situat pe malul Dunării (capacitate 40.000 de tone), iar expansiunea ar putea continua. Un alt jucător mare, Alfred Toepfer, a anunţat un proiect important pentru România – construcţia mai multor unităţi pe Dunăre, ba chiar a unui terminal de export în portul Constanţa. Şi sunt doar câteva din investiţiile anunţate.

Ioana GUŢE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *