Regiunea Dunării, o mare zonă economică a Europei

Comisia Europeană şi-a prezentat propunerea de strategie a UE pentru regiunea Dunării şi cei 115 milioane de locuitori ai acesteia. Această iniţiativă vizează dezvoltarea imensului potenţial economic şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu ale regiunii. Prin stabilirea unui cadru pentru cooperarea pe termen lung privind o mare varietate de aspecte, strategia va avea un rol-cheie pentru îmbunătăţirea transportului durabil, realizarea conexiunii între sistemele energetice, protecţia mediului, conservarea resurselor de apă şi stimularea climatului de afaceri.

Bătălia pentru cele 100 miliarde euro

Concentrându-se asupra creşterii durabile, strategia va contribui într-o mare măsură la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. În absenţa unor noi fonduri pentru punerea în aplicare a strategiei, o mai mare armonizare a programelor adoptate de statele din regiunea Dunării ar trebui să determine amplificarea impactului celor 100 miliarde de euro disponibile pentru regiune în cursul exerciţiului financiar actual. Această strategie propune înfiinţarea celei de-a doua „macroregiuni” a UE, după crearea macroregiunii UE din zona Mării Baltice.

Regiunea Dunării cuprinde 14 ţări (dintre care 8 sunt state membre ale UE) – din Germania, la vest, până în Ucraina, la est.

Fondurile sunt uriaşe: cine va beneficia de ele

Deşi strategia nu va oferi o finanţare UE suplimentară, regiunea beneficiază deja de o finanţare considerabilă prin intermediul unei serii de programe ale UE. Obiectivul este de a fructifica într-o mai mare măsură sprijinul disponibil – nu mai puţin de 100 miliarde de euro au fost alocate în cadrul politicii de coeziune (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european) între 2007 şi 2013 – şi de a arăta modul în care cooperarea macroregională poate contribui la rezolvarea problemelor locale.

Bătălia pentru cele 100 miliarde euro

Concentrându-se asupra creşterii durabile, strategia va contribui într-o mare măsură la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. În absenţa unor noi fonduri pentru punerea în aplicare a strategiei, o mai mare armonizare a programelor adoptate de statele din regiunea Dunării ar trebui să determine amplificarea impactului celor 100 miliarde de euro disponibile pentru regiune în cursul exerciţiului financiar actual. Această strategie propune înfiinţarea celei de-a doua „macroregiuni” a UE, după crearea macroregiunii UE din zona Mării Baltice.

Regiunea Dunării cuprinde 14 ţări (dintre care 8 sunt state membre ale UE) – din Germania, la vest, până în Ucraina, la est.

Fondurile sunt uriaşe: cine va beneficia de ele

Deşi strategia nu va oferi o finanţare UE suplimentară, regiunea beneficiază deja de o finanţare considerabilă prin intermediul unei serii de programe ale UE. Obiectivul este de a fructifica într-o mai mare măsură sprijinul disponibil – nu mai puţin de 100 miliarde de euro au fost alocate în cadrul politicii de coeziune (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european) între 2007 şi 2013 – şi de a arăta modul în care cooperarea macroregională poate contribui la rezolvarea problemelor locale.

Comisarul european pentru politică regională, Johannes Hahn, a declarat: „În cursul perioadei de consultare, statele din regiunea Dunării şi-au arătat angajamentul faţă de crearea unei noi macroregiuni la cel mai înalt nivel. Strategia şi planul de acţiune pe care le propunem au la bază peste 800 de contribuţii primite chiar din partea regiunii. Sunt convins că, insistând asupra celor mai importante aspecte, cum ar fi mobilitatea, energia, poluarea, locurile de muncă şi securitatea, strategia va aduce o contribuţie reală la construirea unui viitor mai bun pentru această parte a Europei. Această a doua macroregiune a UE va avea un rol important în experimentarea noii forme de cooperare. Sunt convins că abordarea macroregională poate oferi rezultate excelente, astfel cum vedem deja în regiunea Mării Baltice.”

Cei patru piloni de bază

Strategia conţine un plan de acţiune detaliat, bazat pe patru piloni:

– Conectarea regiunii Dunării (de exemplu, îmbunătăţirea mobilităţii, încurajarea energiei durabile şi promovarea culturii şi a turismului);

– Protecţia mediului în regiunea Dunării (de exemplu, refacerea calităţii apei, gestionarea riscurilor de mediu şi conservarea biodiversităţii);

– Asigurarea prosperităţii regiunii Dunării (de exemplu, dezvoltarea capacităţii de cercetare, a educaţiei şi a tehnologiilor informaţiei, sprijinirea competitivităţii întreprinderilor şi investiţii în competenţele populaţiei);

– Consolidarea regiunii Dunării (de exemplu, ameliorarea capacităţii instituţionale şi îmbunătăţirea cooperării în vederea combaterii crimei organizate).

Obiective

Strategia are o durată nedeterminată, însă include câteva obiective limitate în timp, pentru a mobiliza eforturile, printre care se numără:

– creşterea cu 20% a transportului de marfă pe Dunăre până în 2020;

– reducerea până în 2020 a nutrienţilor pentru a aduce ecosistemele din Marea Neagră la nivelurile din 1960;

– garantarea accesului la Internet în bandă largă de mare viteză pentru toţi cetăţenii UE din regiune până în 2013;

– asigurarea unei populaţii viabile de sturioni pe Dunăre până în 2020.

Context:

Ţările participante sunt cele care fac în prezent obiectul Procesului de Cooperare Dunăreană (dintre care opt sunt state membre ale UE): Germania (în special Baden-Württemberg şi Bavaria), Austria, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România, Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Moldova şi Ucraina.

Comisia propune strategia la solicitarea Consiliului European. Statele membre au solicitat facilitarea de către Comisia Europeană a creării strategiei şi a punerii sale în aplicare.

Este probabil ca strategia să fie aprobată de statele membre în cursul preşedinţiei ungare în prima jumătate a anului 2011.

Principalele proiecte:

– finalizarea proiectelor prioritare ale UE în domeniul transportului (TEN-T) care traversează regiunea Dunării, de exemplu axa feroviară „magistrală“ care leagă Parisul de Budapesta prin Stuttgart, Ulm, München, Viena şi Bratislava;

– promovarea tehnologiilor ecologice şi protejarea diversităţii biologice a regiunii (bazinul Dunării adăposteşte peste 300 de specii de păsări şi sunt necesare acţiuni urgente pentru a garanta faptul că existenţa lor nu este ameninţată de poluarea industrială şi agricolă);

– elaborarea unor hărţi comune privind riscul de inundaţii pentru regiunea Dunării în ansamblu, pe baza unei ample participări a părţilor interesate la nivel local, regional şi naţional;

– îmbunătăţirea navigaţiei pe Dunăre, inclusiv dezvoltarea de porturi interioare, pe baza unei analize generale a necesităţilor în materie de transport şi logistică;

– dezvoltarea de energii regenerabile, de exemplu energia hidroelectrică şi geotermală;

– modernizarea căilor ferate care leagă principalele oraşe.