Tocanul de oaie – primul produs tradițional atestat în județul Gorj

Pentru crescătorii de animale este tot mai dificil să obțină profit în urma produselor pe care ar putea să le comercializeze. Mulți nu vând direct, ci doar prin intermediul comercianților, iar profitul nu este substanțial. O soluție ar fi promovarea produselor tradiționale, obținerea certificatelor care să ateste acest lucru, însă și aici intervin multe piedici. Cei care obțin un astfel de certificat își valorifică mai ușor marfa, poate chiar și cu un preț mai bun și, de ce nu, pot spera la o afacere mai avantajoasă. Acest lucru l-am putea spune despre familia Băbu din Novaci, Gorj, oieri din tată-n fiu care au reușit să obțină pentru tocanul de oaie atestat de produs tradițional.

Stâna cu tradiție de pe Drumul Regelui

În luna iulie ministrul Agriculturii Petre Daea avea să meargă la stâna Ștefanu de pe Transalpina pentru a-i înmâna doamnei Maria Băbu atestatul de produs tradițional. Un motiv de bucurie pentru că aveam să aflu de la dumneaei că nu a fost ușor să-l obțină. Dar și un motiv de tristețe pentru că demersurile ei nu au fost văzute cu ochi buni de toată lumea. „Mulți au impresia că dacă eu am obținut atestatul acesta îi voi opri pe alții să facă tocan de oaie. Nici vorbă de așa ceva. Am înscris și numele la OSIM, dar nu în ideea să nu mai facă nimeni, ci să fie protejat ca fiind produsul nostru, al românilor, autentic. Când a venit ministrul Daea și mi-a înmânat atestatul n-a venit nimeni din Novaci, o zonă de oieri totuși. A venit Ghiță ciobanul, pe care-l știe toată lumea, cu ciobanii din Jina, ciobanii din Poiana Sibiului, din Polovragi și alte comune de oieri din zonă, mai mult de 400 de persoane. Cred că au înțeles inițial altceva pentru că la Novaci se organizează Festivalul Tocanului și m-au întrebat dacă pot să îl mai organizeze. Dar nu are legătură, din contră, voi merge și eu la festival. Nu am pus eu prima bucată de carne în ceaun să fac tocanul ca să fie al meu personal, dar vedeam cum toate lucrurile iau amploare, numai produsele noastre stăteau în umbră și atunci am zis să devină și tocanul mai cunoscut decât este. Nu a fost ușor nici să-l obțin, pentru că procedura este cea mai grea, se cer foarte multe hârtii, însă până la urmă am găsit înțelegere la Ministerul Agriculturii. La ICA București am făcut analizele necesare, la DSV din județ nu se pot obține. Cred că dacă s-ar vrea să avem mai multe produse tradiționale pe piață ar trebui simplificată procedura pentru că unui om de rând îi este foarte greu. Poate eu am fost mai bătăioasă de am reușit, dar nu e ușor când te izbești de fel de fel de piedici, renunți. Să vă spun de ce m-am ambiționat așa tare cu tocanul de oaie. Mulții comercianți fac tocan de oaie, chiar aici pe Transalpina, dar nu numai, spun că-i tocan, dar adaugă și alte ingrediente – ceapă, condimente – și nu-i rețeta tradițională, dar ei vând tocan!“, a declarat Maria Băbu.

Înainte de a afla ce este și cum se prepară tocanul am vrut să aflu care este povestea stânei Ștefanu. Aveam să aflu că numele nu provine de la familia care deține oile, așa cum poate s-ar fi gândit mulți, ci de la muntele unde pasc oile. Iar acest lucru nu se întâmplă de ieri de azi, ci din 1964, atunci când socrii dânsei au venit aici, iar soțul, Gheorghe Băbu, avea să preia această ocupație. De când s-a măritat a devenit băciță și spune asta cu mândrie pentru că de mică a avut oi și le-a îndrăgit.

„Drumul a venit după noi, nu invers“

În fiecare vară familia Băbu paște oile pe Transalpina, căci stâna se afla acolo dinainte ca drumul să fie renovat. „Aș vrea să se înțeleagă că nu noi am venit după drum să facem comerț, drumul a venit peste noi. Noi mereu am avut stâna la marginea drumului, dar nu ne vizita atâta lume cât vine acum într-o zi la stână. După ce s-a asfaltat Transalpina tot mai mulți turiști au început să străbată drumul. Ei veneau la stână să cumpere brânză, intrau, gustau mâncarea de prin ceaunele noastre și spuneau: «Ne scuzați, luarăm și noi!» Tot scuzam pe toată lumea și mă trezeam seara fără mâncare la ciobani. Și mai glumeam cu ei spunându-le că ne lasă fără mâncare, iar răspunsul a fost: «Faceți și pentru noi.» Și așa a venit ideea. Am sunat copiii pentru că erau plecați și le-am spus că e foarte multă lume pe drum și că ar fi bine să vină să facem ceva pentru turiști. Ei nu au fost foarte optimiști la început, dar uite că sunt câțiva ani de atunci. Am început cu un miel, în văzul lumii am pus ceaunul afară și l-am vândut imediat. Clar, cea mai mare reclamă e din gură în gură și uite așa s-a dus vestea că tocanul este bun“, a precizat Mărioara pentru că așa-i spun cunoscuții.

Și uite așa s-a ajuns ca pe Transalpina să poată veni turiștii la o stână care le pune mereu la dispoziție mâncare tradițională preparată cu ingrediente naturale, urmând rețete din zonă. O porție de tocan cu mămăligă costă 20 lei, iar bulzul 15 lei.

Tocan de iarnă și de vară

Și totuși, ce-i tocanul de oaie? Glumind, Mărioara zice că-i un fel de pomana porcului, numa’ că de oaie. „Noi facem tocan și de vară, și de iarnă. Practic, vorbim de prepararea cărnii de oaie, la care adăugăm doar sare. Deci, se taie oaia, se scot oasele, se topește grăsimea, sau seul cum mai este cunoscut, și se lasă la fiert. Scoatem oasele mai ales pentru cel de iarnă și-l servim direct din ceaun. Sloiul de iarnă, cum mai zicem noi, despre care se știe că este o rețetă foarte veche, se face în burta oii. În acest caz se fierbe burta oii, se tranșează carnea, apoi se pune grăsimea în ceaun și se topește, după care se adaugă carne și apă cât să o cuprindă, după care se fierbe la foc domol până apa scade definitiv. Când apreciez că este pe trei sferturi gata de fiert, adaug o mână de sare mare la o oaie, după ce se pune sare nu se amestecă, se lasă la fiert până scade apa, dacă cumva rămâne vreun os, se vede imediat. La final se ia carnea cu o paletă, se pune în burta oii și apoi se mai adaugă grăsime. Burta se lipește de carne, așa poate fi păstrat o iarnă întreagă. Aceasta era mâncarea de bază a ciobanilor atunci când plecau în transhumanță în Bărăgan, pentru că se mănâncă chiar și rece“, a mai spus dumneaei.

Gheorghe și Mărioara au doi copii care îi ajută cât de mult pot cu toate treburile de pe lângă stână. De fapt, în mare parte lucrează în familie, alături de alte rude, unii dintre ei tot crescători de oi. Au acum 500 de oi din rasa Țurcană, pe care le iernează în zona de câmpie, lângă Craiova, pentru că acolo are un contract cu o fermă care are incluziv teren agricol și astfel dispun și de furajele necesare.

Mâncare bună, costume tradiționale și… măgăruși

Stâna de pe Transalpina nu-i o stână oarecare. Aș îndrăzni să spun că-i un fel de restaurant pentru că există un cort amenajat frumos, cu mese și elemente tradiționale, printre care și costume populare, unde poți lua masa liniștit. Există chiar și o construcție, o stână cum îi spun ei, și acolo decorul e cu totul special. Zeci de costume tradiționale din zona de ciobănie și obiecte tradiționale, iar pe masa din mijlocul încăperii este așezat atestatul de produs tradițional.

Mulți spun că-i afacere ce au ei acolo și că animalele-s doar de decor și că nu ar fi și crescători, ci doar comercianți. Însă până la a fi oameni de afaceri ei se consideră mici producători care-și comercializează produsele la stână, acolo unde le și prepară. Intenționează să facă acest lucru inclusiv în târgurile cu specific, mai ales acum că tocanul este recunoscut ca produs tradițional. „Suntem bucuroși că am obținut atestatul, vrem să facem același lucru și cu bulzul, documentele sunt pe masa ministrului, sigur o să fie discuții, dar de ce să-l ia de exemplu ungurii și să nu rămână la noi? Am planuri de dezvoltare pentru că îmi place ce fac, aș vrea să fac chiar o stână pe fonduri europene, conform normelor europene, să vedem…“, conchide băcița.

Ce-i drept, la stâna Ștefanu sunt tot mai mulți turiști, chiar și personalități au fost acolo, doamna Mărioara i-a indicat cu mândrie pe Simona Halep și Ion Țiriac, precum și multe alte persoane cunoscute la noi în țară. Toți se opresc acolo pentru tocanul de oaie și pentru măgăruși. Unii stau chiar în parcare și-i întâmpină pe turiști cu scopul de a primi ceva de mâncare. Turiștii se opresc, fac poze cu ei, unii chiar i-au numit măgari cerșetori, dar eu i-aș intitula mascotele stânei.

Larissa SOFRON