Steaua din frunte
În această iarnă se împlinesc 33 de ani de la evenimentele din ’89. Ca participant la Revoluția devenită ulterior „loviluție“ am simțit năzuința oamenilor de atunci la un trai mai bun, la vise noi, la călătorii în afara granițelor… Lucruri total străine până atunci. Nemaivorbind de tristețea iernilor de pe vremea lui Nea Nicu – în special după anii ’80 –, când îndemnul venit de la cele mai înalte organe de partid și de stat obliga practic oamenii să mai pună un pulover și o pătură în plus pentru a face față frigului de prin case. În plus, și lumina era raționalizată… De ce au fost anii 80 atât de întunecați? În anii ’70, „conducătorul suprem“ se împrumutase cu foarte mulți bani pentru a construi „societatea socialist multilateral dezvoltată“. Împrumuturile au fost făcute de la mari organisme financiare internaționale. Când a văzut nea Nicu ce dobândă uriașă are de achitat l-a apucat o furie de nedescris. În cele din urmă s-a decis să plătească toate datoriile, cu orice preț. Și într-adevăr, la începutul anilor ’90, România era singura țară din lume fără datorii. Dar cu ce preț! Cu prețul umilirii unui popor întreg…
Se pare că „cercul“ celor 33 de ani de prosperitate și libertate se închide acum… Iar toată presa lumii vorbește de luni întregi deja de „gaura neagră“ în care va intra Occidentul începând din această iarnă. De fapt, respectiva „gaură“ s-a cam deschis, după cum scrie economistul Dan Diaconu pe blogul său: „Occidentul ne spune că trebuie să nu mai facem baie (mă rog, asta a spus-o de mult, când ne-a recomandat să facem numai duş!), ci să ne spălăm cu prosopul umed. Ba, mai mult, s-a generat lansarea unor linii de haine prepătate de transpiraţie la axilă şi la gât, astfel încât cei împuţiţi să nu simtă vreo jenă. Acelaşi Occident, de frica foamei teribile care urmează, ne spune că e mai bine să mâncăm insecte. Ba, mai mult, le-a împins deja în magazine. Şi, tot la fel, ne avertizează că de-acum înainte iernile vor fi atât de reci încât e nevoie de dezvoltarea unor «centre de încălzire», unde oamenii să stea precum sardelele ca să se mai încălzească puţin. În termen tehnici, cele descrise de mine aici creează un scenariu mai urât decât cel trăit de români în anii ’80. Cel puţin, pe vremea aia, nici naiba nu te punea să mănânci viermi, gărgăriţe sau greieri. Ca să înţelegeţi cât de rău am ajuns, vă voi spune doar că ceea ce a introdus Ceauşescu – salamul cu soia – este acum omniprezent în rafturile magazinelor. 90% dintre mezeluri conţin proteină din soia modificată genetic, adică ceva ce pe vremea aia nici nu s-ar fi putut gândi! Nu cred că exagerez dacă afirm că cea mai mizerabilă mâncare de pe vremea comunistă a ajuns acum standardul celor mai mulţi dintre noi. Ei bine, acest standard este pe cale să se dărâme întrucât Occidentul ne trece la un nivel chiar mai jos de-atât și anume de mâncători de greieri. Dar la râme nu v-aţi gândit, fraţilor?“, am încheiat citatul. Sigur, poate situația nu este chiar atât de rea precum pare. Adică, dintr-o „economie de alint“, în care Mall-ul e ridicat la nivel de templu, în care produsele de care chiar nu ai nevoie sunt cumpărate cu ardoare, în care anormalul de acum câteva decenii a devenit perfect normal și chiar de dorit. Chiar și presa occidentală recunoaște un fel de decădere – spune ea, a nivelului de inteligență… Când, de fapt, credem că este vorba de un alt fel de decădere care trage ființa umană tare de tot în jos. Oamenii nu mai au repere de niciun fel care să-I ghideze în viață. Așa-zisa „noua cultură“ e plină de super-eroi care mai de care mai ciudați și mai vicioși. Dar nu-I nimic… Așa se învață binele și răul. Ce acum 50 de ani era „rău“ acum e „bine“ și învers. Lucruri de neînchipuit au devenit virtuți. În unele locuri, moartea a devenit un „drept“, iar viața nimic…
Oricum, nu are sens să ne lamentăm. Până la urmă, tot ce s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla depinde mult prea puțin de noi. Așa cum oamenii au un destin, tot așa și o țară și chiar planeta sunt supuse unor legi universale. Legi observate chiar din Antichitate… Legi aruncate acum la coșul de gunoi. Problema e că, chiar dacă „le arunci“, asta nu înseamnă că ele nu mai există și că nu-și mai produc efectele. Până la urmă, ce va fi în frunte ne e pus…
Bogdan PANȚURU
