Constanța turistică, altfel
Consiliul Județean Constanța și primăriile din Hârșova, Ovidiu și Constanța au obținut finanțare europeană de aproape 65 de milioane de lei pentru punerea în valoare a unor obiective istorice și valorificarea lor cultural-turistică. Este vorba despre Cetatea Carsium, din Hârșova (10,57 mil. lei), Castrul Roman de la Ovidiu (14,10 mil. lei), Muzeul Național de Istorie Națională și Arhelologie (19,52 mil. lei), mormântul pictat Hipogeu (6,42 mil. lei) și edificiul roman cu mozaic (14,36 mil. lei), ultimele trei, din Constanța.
Pe malul Dunării, la Hârșova, s-a ridicat, cândva, una dintre cele mai mari cetăți de apărare romană și mai apoi romano-bizantină din Dobrogea, construită cel mai probabil pe ruinele unei fortificații getice din prima jumătate a secolului I post Christum.
Cetatea Carsium, fiindcă despre aceasta este vorba, a fost întărită mai apoi cu ziduri de piatră de împăratul Traian, în anul 103. Legăturile locului cu Imperiul Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin, cum este mai cunoscut, cu capitala la Constantinopole) au rezistat până prin anul 678, influențele atacurilor avaro-slave sau venirea bulgarilor fiind nesemnificative în raport cu soliditatea raporturilor dintre vechea Dacie și romano-bizantini. În secolul al X-lea, se știe că cetatea Hârșovei a fost reconstruită de bizantini și genovezi, iar peste alte patru secole intră în stăpânirea turcilor. Din acele vremuri (secolul al XV-lea) au rămas izvoare istorice care spun că zidurile de incintă care apărau orașul încadrau o suprafață de 24 ha. De altfel, urme ale acestora pot fi văzute și astăzi. Cetatea Carsium este teatrul unor lupte sângeroase între Imperiul Otoman și Imperiul Țarist Rus. La finalul conflictului ruso-turc (1828-1829), prin pacea de la Adrianopol, din 14 septembrie1829, turcii sunt obligați să dărâme fortificațiile de pe malul Dunării și să arunce cetatea în aer, pe locul acesteia construindu-se Hârșova modernă. Astăzi, cum spuneam, se mai văd câteva urme, cum ar fi Turnul comandantului, cu o înălțime de peste 9 m, un zid lung de 40 m, chiar lângă Dunăre, și alte secvențe din vechea cetate care a străbătut cum a putut 19-20 de secole de istorie zbuciumată.
Castrul roman de la Ovidiu a fost descoperit târziu, în anul 1972, chiar pe malul lacului Siutghiol. Cercetările au fost oprite însă pentru o lungă perioadă de timp, astfel că locul a fost realmente năpădit de buruieni. În vremea în care a început să fie construit cartierul rezidențial s-au găsit noi vestigii, astfel că autoritățile și-au propus să pună în valoare situl arheologic, lucru pe care l-au reușit abia în acest an. Până în prezent istoricii au demonstrat urme de locuire traco-getice, peste care s-a suprapus castrul roman. Se mai știe că, în secolul al VII-lea î.e.n., alături de populațiile daco-getice-scitice, aici s-au stabilit colonii grecești, dar nu la fel de importante precum cea a Tomisului. Lucrările care urmează să fie desfășurate vizează conservarea, reconstituirea parțială a castrului roman, consolidarea și conservarea zidăriei originale a pardoselii bazilicii din centrul sitului și amenajarea întregului amplasament pentru a fi inclus apoi în circuitul turistic.
Despre edificiul roman cu mozaic, situat în imediata apropiere a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe faleza dintre Piața Ovidiu și Aleea Marinarilor, a auzit pesemne mai tot românul. Acesta a fost descoperit în anul 1959 și face parte din vestigiile orașului antic Tomis. Campaniile și cercetările arheologice au fost aproape neîntrerupte în perioada comunistă: 1959-1965; 1965-1968, când s-au scos la lumină anexele sud-estice ale termelor; 1970-1976, perioadă în care s-a ridicat prima construcție de protecție a mozaicului etc. Edificiul a fost înălțat în secolul al III-lea sau al IV-lea e.n., posibil în timpul împăratului Constantin cel Mare, fiind situat pe cheiurile vechiului port tomitan. Acesta a fost imaginat pe trei caturi: nivelul întâi cuprindea 11 camere boltite folosite ca depozite pentru mărfurile aduse de corăbiile comerciale care acostau în port, dar acestea nu au putut fi reconstituite din cauza nivelului apei Mării Negre; nivelul al doilea dispunea tot de 11 camere boltite, înalte de 8 metri, lungi de 11 m și late de 6 m, prevăzute cu uși cu praguri masive din calcar alb, folosite tot ca depozite pentru mărfurile aduse pe mare; nivelul al treilea, diferit total de primele două, este prevăzut cu o sală imensă, de 101 m lungime și 21,45 m lățime, pardosită cu peste 2.000 mp de mozaic policrom, un decor absolut de lux pentru acele vremuri. Din această sală se mai păstrează astăzi o parte din peretele lung și unul dintre pereții laterali, ambii placați în marmură, câteva trepte care alcătuiau o mică platformă, un soi de cameră de negoț și pavimentul cu mozaic, conservat pe o lungime de 49,80 m și o lățime maximă de 16,60 m, acoperind o suprafață de aproximativ 800 mp. Covorul din edificiul roman cu mozaic este încărcat cu motive geometrice. Aici sunt expuse și o parte din mărfurile descoperite în magaziile boltite: ancore de metal, piroane de fier conservate în amfore oblungi, tipare de opaițe, greutăți de marmură pentru cântarele mari, amfore piriforme încărcate cu diferite rășini de origine vegetală etc.
Mormântul Hypogeu (n.n. – hipogeu sau hypogeu este o construcție subterană din Antichitate alcătuită din mai multe încăperi, folosită ca mormânt), datat în secolul al IV-lea după Hristos, a fost scos la lumină în februarie 1988 de către arheologii Constantin Chera și Virgil Lungu. Ei au identificat existența în interiorul mormântului a șase schelete umane din perioada vechiului oraș Tomis, depuse în două faze. Mormântul este ornat cu o frescă reprezentând șapte personaje care iau parte la un festin funerar, precum și cu mai multe picturi cu diferite păsări (păuni, porumbei, potârnichi și un iepure) sau alte motive tradiționale din secolul al IV-lea. Deoarece mormântul nu se vizitează, specialiștii au apelat la o reconstrucție 3D pentru ca orice turist să-i poată admira unicitatea.
Maria BOGDAN
