Tehnologie olandeză, legume româneşti

Doi tineri oameni de afaceri, Igor Gilea şi Serghei Doni, au construit, la Poienarii Burchii, cea mai modernă seră din Prahova. Proprietarii spun că este o tehnologie olandeză unicat în România în materie de producere a legumelor verdeţuri şi a plantelor aromatice. Sera, care se întinde pe o suprafaţă de 1 ha, a intrat în producţie din toamna anului trecut, cu material şi asistenţă de specialitate din Olanda.

Până în 2010, cei doi parteneri au avut afaceri non-agricole. Criza i-a determinat să se reorienteze şi s-au gândit că producţia le poate oferi oportunitatea ideală, mai ales că nu sunt foarte mulţi cei care se încumetă să investească în agricultură. Iniţial au vrut să cumpere o seră la cheie, însă bugetul nu le-a permis acest lucru. După o analiză de piaţă, cu banii puşi deoparte şi cu un împrumut bancar au construit un hectar de seră la Poienarii Burchii, în Prahova, investiţie care se cifrează undeva în jurul a 2 milioane de euro, cu tot cu echipa­mente (maşină de semănat, cameră de germinare, instalaţii de încălzire şi irigaţie etc.).

Seră specializată în producerea verdeţurilor

Sistemul din seră permite doar cultura verdeţurilor (salată, mărar, pătrunjel şi, în viitor, busuioc, rozmarin, mentă etc.) şi, eventual, poate fi adaptată şi la cultura florilor ori a răsadurilor de legume. Igor Gilea (foto), care se ocupă de partea financiară şi de desfacere a producţiei, ne-a spus despre această afacere: „Am vrut să demonstrăm că se pot mânca în oricare perioadă din an, dar mai ales iarna, şi legume, în cazul nostru verdeţuri produse în România, nu numai aduse din Italia sau Spania. Sau că supermarketurile pot şi trebuie să valorifice şi legume româneşti, nu numai din alte ţări. Există foarte puţine unităţi legumicole ce acoperă această cerere, astfel că nişa de producţie ni s-a părut una care ne oferă libertate de mişcare.“

Amortizare în 7 ani

Investiţia a fost realizată în aşa fel încât să fie amortizată în aproximativ şapte ani. Se lucrează în şase cicluri de cultură pe an, cu o pauză de igienizare în luna august. În fiecare serie, plantele sunt în stadii de dezvoltare diferită, pentru a asigura livrarea eşalonat. Structura de culturi a fost aleasă special pentru relaţia cu marile magazine, care solicită partenerilor români să le asigure un anumit sortiment pe durata întregului an. Capacitatea de produc­ţie se ridică la 3 milioane de fire/an, cu o pierdere cumulată de minimum 5%.

Legumicultură computerizată total

Despre seră şi sistemul de cultură ne-a vorbit Serghei Doni (foto). Sera este o construcţie de ultimă generaţie şi complet automatizată, de concepţie olandeză, ca şi întreaga tehnologie de cultură, de altfel. Dispune de sistem de încălzire (distribuit inclusiv la cormană – activat de obicei iarna, de ventilaţie şi aerisire, de irigare şi umbrire „Totul este computerizat. Calculatorul face toată treaba: primeşte date de la senzori privind microclimatul din seră şi din mediul de cultură şi declanşează sau opreşte automat fie udarea, fie aerisirea sau ecranarea, când parametrii programaţi ajung în limitele optime (temperatură, umiditate, pH-ul suportului nutritiv etc.).“ Microclimatul poate fi dirijat inclusiv prin telefonul mobil. „Cine ar fi crezut, în urmă cu câţiva ani, că legumicultura n-o mai face direct omul, ci computerul?“ La un hectar de seră, calculatorul este ajutat de 10 angajaţi.

În ce constă unicitatea tehnologiei

Sistemul de încălzire este automatizat, cu echipamente care folosesc un combustibil termic lichid, cu un consum mediu pe noapte, în anotimpul rece, de 1,5-2 tone. Numai încălzirea ajunge la 6-7.000 lei/noapte, dar costurile au fost prevăzute în planul iniţial de afaceri. Fertilizarea se realizează tot automat, odată cu irigarea. În funcţie de ceea ce-i spun senzorii din seră, maşina îşi realizează dozajul de conţinut nutritiv, mărind sau micşorând conţinutul de substanţe, şi-l trimite la plante. Tot secretul stă în reţeta de microelemente folosită. De altfel, cei doi legumicultori, care au învăţat meseria din mers – niciunul nu este inginer horticultor –, spun că unicitatea sistemului lor de cultură constă tocmai în modul de fertilizare, maşina măsurând şi dirijând nonstop conţinutul în elemente nutritive.

Fluxul de cultură

Tot materialul semincier – certificat, garantat şi liber de viroze – este adus din Olanda. Fluxul de cultură începe de la maşina de semănat (în 18 secunde sunt semănate 42 de seminţe dintr-o tăviţă alveolară, incluzând şi încărcarea cu turbă şi udarea), trece prin camera de germinaţie două zile, apoi în răsadniţă şi, mai departe, pe masa reglabilă de cultură din seră (1,80/20 sau 22 metri). Salata, de exemplu, este repicată de la tăviţe cu 42 de alveole, la 21, 12 şi 4 alveole, până ajunge la vârsta şi dimensiunea de livrare convenită cu comerciantul. Un ciclu de cultură este realizat eşalonat, pe corpuri de tronsoane, fiecare fiind conectat la calculator cu microclimatul şi cerinţele specifice fazei de vegetaţie în care se află planta. Perioada de vegetaţie, în funcţie de soiul folosit, este cuprinsă între 60 şi 110 zile.

Salata românească versus salata din import

Livrarea, cum spuneam, se realizează în etapa de vegetaţie stabilită de comun acord cu hypermarketurile. Este partea cea mai dificilă a afacerii: „ Nu pentru volumul de muncă, ci fiindcă apar lucruri neprevăzute inclusiv în relaţia contractuală, pe care uneori nici noi nu le înţelegem.“ Salata este ambalată la bucată, sub marca producătorului (Lolita Company), cu tot cu suportul nutritiv (turbă), anume pentru a rezista mai mult timp în stare proaspătă, inclusiv acasă, în bucătăria consumatorului. Preţul variază de la un sezon la altul şi în funcţie de soi. Până în martie, salata a plecat de la producători cu 2,10-2,50 lei şi a fost vândută, la raft, cu 3,00 lei. Spre comparaţie, salata din import s-a comercializat cu 4 sau 5 lei/bucata.

Maria BOGDAN