PNDR-ul creat după sistemul „Patul lui Procust“
Interviu cu Ștefan Pădure, președintele Asociației pentru Promovarea Alimentelor Românești
– Domnule Ștefan Pădure, în ultimii ani, mai ales de când România a intrat în UE, s-a observat o creștere exponențială a alimentelor străine prezente pe rafturile magazinelor. În schimb, cele românești nu prea reușesc să treacă granița. Cum se explică acest fenomen?
– Cu ceva timp înainte de 2007 noi am avut o opțiune fermă către UE și ne-am asumat acest lucru. Dacă bine știm, intrarea în UE a avut la bază o piață comună, asta înseamnă că produsele circulă liber. De multe ori există doar bariere nontarifare, care sunt cerințe sanitar-veterinare, motiv pentru care porcul românesc nu poate merge liber la export, carnea de porc și porcul în viu decât în anumite condiții care ne îngreunează accesul. Produsele românești trebuiau să fie și ele pe val, practic noi trebuia să urmăm ceea ce fac europenii, să folosim programele de promovare națională și europene tocmai pentru a ne duce cu produsele în afara țării. Am tot auzit în ultimul timp de scandalul cărnii de cal, al aflatoxinei, acum cu Brădet. Toate acestea au la bază concurența, noi avem o mare problemă, deja începem să deranjăm foarte mult piețele din afară, deranjăm magazinele, pentru că produsele românești sunt căutate, sunt de calitate și atunci fiecare reacționează. În războiul economic funcționează de multe ori și metodele neortodoxe. Dacă noi nu intervenim pe aceste scandaluri cu un brand de țară, cu reclamă, cu transparență nu va face decât să rămână în capul consumatorului european faptul că produsul românesc are o problemă și atunci nu te va primi la raft dacă pe produs scrie România. Eu cred că Ministerul Agriculturii ar trebui să creeze un compartiment, o direcție de marketing al produselor agroalimentare pentru că fermierii, producătorii trebuie grupați și să li se dea instrumente pentru a putea ieși în afară și a face o strategie comună. Spre exemplu, există o țară europeană care pentru legume-fructe folosește un ambalaj unic, de brand, plătit de Ministerul Agriculturii. În felul acesta este mult mai ușor să câștigi cu un brand unic, să obții notorietate și să investești într-o acțiune promoțională. Din păcate, pe 28 aprilie expiră termenul pentru Regulamentul 1.144, care a intrat în vigoare în decembrie 2015, privind promovarea produselor agroalimentare. Sunt alocați pentru anul acesta 111 mil. euro pentru promovare. România nu a depus niciun proiect și avem 70% finanțare.
– De ce?
– Pentru că noi încercăm să găsim soluții prin care să-i pedepsim, să-i blocăm pe alții. Trebuie să găsim soluții, așa cum au făcut francezii, care își promovează carnea pe bani europeni. Avem nevoie de o agenție de promovare, de o autoritate care, pe baza unor obiective, creează strategii, planuri și unește producătorii care singuri nu ar putea să facă acest lucru. Ai noștri sunt singuri și nu înțeleg că de fapt trebuie să se și implice puțin și să vină și cu 30%. Noi, în cadrul Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc, am avut anul acesta 1 mil. euro alocați pentru 4 acțiuni. Am făcut GAL Food Dubai, unde au fost prezente 15 firme, acum vom avea 25 de firme la Barcelona – Alimentaria, va urma Târgul de Private Label la Amsterdam cu producători din industria alimentară și cel mai mare, cu 75 de firme, va fi Sial Paris.
– Așadar, e clar că producătorii din UE merg cu limuzina, iar noi cu căruța când e vorba de circuitul alimentelor. Nu demult și Polonia s-a urcat într-o astfel de limuzină. De ce noi rămânem de căruță?
– Cred că ne lipsesc obiectivele. Dacă acum 3 ani spuneam că ne trebuie în PNDR o măsură pentru calitate și promovare și ni se răspundea că nu este cazul, abia acum vorbim despre acest lucru, dar am pierdut deja 2 ani și vom mai pierde unul. Această măsură ar permite fermierului să-și certifice produsele pe bani europeni și să folosească 70% finanțare pentru participare la diverse acțiuni de promovare. Din păcate, noi nu am înțeles că trebuie să ne stabilim niște obiective, să vedem cum le atingem, iar mai departe instrumentele folosite, fie ele fonduri naționale sau europene, de coeziune sau structurale să conveargă pentru atingerea obiectivelor comune pe care le ajustezi în funcție de ce ai realizat. Dacă decidem de mâine să facem banane, eu cred că trebuie să luăm cei mai buni specialiști în banane, numai că obiectivul de țară la noi a fost absorbția și din acest motiv am creat un PNDR pe sistemul „patul lui Procust“, care nu este orientat către fermierul român. Ce s-a întâmplat până acum? L-am așezat pe acesta într-un pat, i-am tăiat capul și picioarele, că nu se încadra în acel program (pentru că nu este pentru el). Ar fi trebuit să mergem invers, să vedem ce nevoi are, cum este el structurat și să-i găsim soluțiile, nu să îl încorsetăm din ce în ce mai tare, blocându-l, dându-i banii și luându-i înapoi. Dacă aveam obiective, strategii, instrumente care funcționau, știam unde să ajungem, iar investițiile în fabrici și capacități de producție deveneau o consecință firească a cererii de produse, pentru că piața se reglează singură.
– România este singura țară unde a fost introdusă sintagma „condiții artificiale“ și unde fermierii sunt obligați să dea banii înapoi, pe lângă faptul că suntem invadați de produse europene și fermierii sunt legați de mâini și de picioare. Este strategia cuiva sau pur și simplu aceasta este piața?
– Nu e strategia cuiva, din păcate ne facem rău singuri. Spunea și comisarul Phil Hogen: „dacă voi vă puneți condiții, vă faceți manuale de nerespectare a regulilor și vă substituiți justiției, pentru că cea mai mare dorință a funcționarului nostru public este de a pedepsi fermierul și ei vor să legitimeze acest lucru. Vă dau un exemplu: am întrebat Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală, care trebuie să fie un transfer de informații de sus în jos: „Care au fost criteriile clare și transparente pentru Măsura nr. 17?“, iar răspunsul a fost: „S-a dat un ordin al ministrului prin care au fost numiți“, dar voi ați văzut care sunt obiectivele, cine se înscrie pe acele obiective, cine poate să facă față? Că dacă obiectivul este doar să mergi să mănânci o ciorbă plătită de Comisia Europeană eu cred că vom face ce am făcut și până acum. Haideți să copiem sistemele europene. Spre exemplu, evaluarea în Europa se face de personal externalizat. La noi evaluatorul este și cel care implementează și cel care finanțează, ceea ce este un grav conflict în opinia mea. Suntem și lucrăm în Europa. Poate și colegii din autorități ar trebui să fie puțin mai flexibili și să ne asculte, nu să spună că ne fac un hatâr. Oamenii trebuie să înțeleagă că doar prin transparență putem distruge sistemul ăsta prin care modificările apar pe sub masă, înainte de ședință.
Bogdan PANȚURU, Patricia Alexandra POP