Ecologia și viitorul omenirii

Fără îndoială, deduc din frecventarea cercurilor politice că decidenții au doar idei destul de rezumate despre ecologie, ceea ce constituie un handicap pentru o bună analiză și deci pentru luarea unor decizii corecte. Dar să cred că politicienii noștri vor dori să se întoarcă la școală sau chiar să aibă timp să citească mai mult despre subiect mi se pare destul de naiv.

Remarc că există și alte propuneri de acest gen, precum obligativitatea predării ecologiei în liceu. Dar ce tip de ecologie ar putea fi predat? Pentru că putem vedea clar că există ecologia ca știință, acea știință a relațiilor ființelor vii cu mediul lor de viață și cu alte ființe vii și un alt tip de ecologie care nu poate fi decât filozofică, fiind centrată pe apărarea naturii împotriva agresiunii umane. Această ecologie „filozofică“ nu poate fi eficientă fără a fi mai întâi reconciliată cu știința. Prin urmare, cred că ar trebui să consolidăm predarea fizicii în fluxurile literare și economice din care provin acum aproape toți politicienii noștri și să ne asigurăm că au asimilat aceste cunoștințe destul de bine înainte de a lansa predarea unei ecologii filozofice. Acest lucru îi poate face pe viitorii lideri capabili să recreeze un dialog fructuos cu oamenii de știință care, în prezent, aproape că nu mai există și să înțeleagă mai bine provocările crizei climatice.

Am observat la majoritatea ecologiștilor de pe la noi, despre care îmi place să cred că sunt oameni sinceri, lipsa cunoștințelor științifice de bază. Ei nu realizează că, în realitate, se duc cel mai adesea pe „scenă“ într-un cadru creat de altul, fără a cunoaște legile, cu câteva excepții. Marea majoritate a ecologiștilor sunt sinceri în toate aceste privințe, dar sinceritatea nu scuză ignoranța.

Există două feluri de „ecologiști“:

• Ecologiști „politici“ care-i folosesc pe ecologiștii sinceri ca pe o masă de manevră pentru a ajunge la putere. Pentru a face acest lucru folosesc metode pe care eu le numesc „lyssenkist“*; caută proximitatea cu puterea, instrumentalizarea instituțiilor statului, dezinformarea și propagarea activă a temerilor nefondate prin mass-media și uneori violență fizică.
• „Capitaliști verzi“, adică „investitori“ care folosesc ecologia politică ca vector ideologic pentru a beneficia de subvențiile acordate, cu generozitate, de guverne sub presiunea ecologiei politice. Un exemplu este energia eoliană care se dezvoltă rapid datorită acestor subvenții.

Energia este mama tuturor bătăliilor. Indiferent de societatea pe care o dorește un ecologist sincer, aceasta va avea nevoie de energie pentru a funcționa. Pentru că, fără energie în cantități suficiente, va fi imposibil să se producă bunurile și serviciile care vor caracteriza această societate. Identificarea corectă a naturii surselor de energie care ne sunt accesibile, cea mai bună modalitate de a le accesa, cantitățile efectiv disponibile, interacțiunile producției lor cu mediul înconjurător, sustenabilitatea, toate acestea reprezintă o condiție prealabilă pentru definirea unui mediu ecologic proiectat de societate.

Omenirea va trebui să găsească o soluție care să ducă la scăderea disponibilității față de combustibilii fosili care încă oferă omenirii puțin peste 80% din oferta sa de energii primare, adică forme de energie despre care se știe că se bazează pe stocuri sau fluxuri naturale de energie. Europa, din lipsa resurselor suficiente de combustibili fosili, trebuie să importe în prezent două treimi din acestea de la furnizori externi. Inevitabil, această dependență nu poate decât să crească în timp, iar furnizorii vor putea livra în cantități din ce în ce mai mici. Războiul din Ucraina a scos în evidență această dependență extremă a Europei de furnizorii săi externi de combustibili fosili și consecințele acestei penurii asupra economiei sale. Acest război este un avertisment a ceea ce poate urma.

Apoi, trebuie să avem în vedere importanța emisiilor de CO2 rezultate din utilizarea acestor combustibili fosili despre care climatologii spun că sunt principalii vinovați de încălzirea globală. Ei mai spun că declinul anunțat al combustibililor fosili nu va fi suficient de rapid pentru a limita aceste emisii și, prin urmare, încălzirea globală nu poate rămâne la un nivel acceptabil. Vom putea, în Europa, să înlocuim foarte rapid combustibilii fosili cu alte surse de energie care nu emit CO2, fără a fi nevoie să ne reducem drastic nivelul de trai? Întrebare la care aștept un răspuns de la ecologiștii sinceri.

PS: *Lysenko a fost un agronom sovietic mediocru care l-a convins pe Stalin, de care devenise apropiat, să aplice metodele sale în agricultură. Rezultatul a dus la foametea cumplită din vremea respectivă și la dispariția a milioane de oameni.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU