Foametea mondială și politicile statelor
Foametea mondială s-a înrăutățit semnificativ în 2020, au declarat cei de la Organizația Națiunilor Unite, o înrăutățire care este probabil în mare parte legată de consecințele pandemiei Covid-19. Nu avem încă o imagine completă a impactului pandemiei, dar, potrivit unui raport întocmit de mai multe agenții ale Națiunilor Unite, aproximativ o zecime din populația lumii – care ar putea reprezenta până la 811 milioane de oameni – era subnutrită în 2020. Având în vedere acest număr, va fi nevoie de un efort considerabil pentru a realiza angajamentul luat pentru a pune capăt foametei până în 2030.
Ediția din 2021 a The State of Food Security and Nutrition in the World este primul astfel de studiu global care se concentrează pe perioada pandemiei. Raportul este publicat în comun de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Programul Mondial pentru Alimentație (PAM) și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF).
Edițiile anterioare au dat deja un semnal de alarmă, semnalând că securitatea alimentară a milioane de oameni – mulți dintre ei copii – este în joc. Din păcate, pandemia continuă să evidențieze punctele slabe ale sistemelor noastre alimentare, care pun în pericol sănătatea umană. Vieți și mijloace de trai ale oamenilor de pretutindeni!
Suntem într-un moment decisiv de cotitură, avertizează aceștia, în timp ce se pun noi speranțe într-o reluare a impulsului diplomatic. „Summitul Organizației Națiunilor Unite privind Sistemul Alimentar, Summitul Nutriție pentru Creștere și cea de-a 26-a Conferință a Părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP26), oferă o oportunitate unică de a avansa către obiectivul alimentelor sigure și a nutriției corespunzătoare prin transformarea sistemelor alimentare.“
Deja la mijlocul anilor 2010 foamea începuse să câștige teren, spulberând speranțele unui declin ireversibil. Și, din păcate, în 2020 foamea a crescut atât în termeni absoluți, cât și în procente, depășind creșterea populației; se estimează că 9,9% din populație a fost subnutrită în 2020, în creștere cu 8,4% în comparație cu 2019.
Mai mult de jumătate din numărul total de persoane subnutrite se află în Asia (418 milioane de persoane); peste o treime (282 milioane) în Africa; și o proporție mai mică (60 de milioane) în America Latină și Caraibe. Cu toate acestea, Africa a cunoscut cea mai mare creștere a foametei, cu o prevalență estimată a subnutriției de 21% din populație, proporție care este mai mult decât dublă față de toate celelalte regiuni.
Și cifre celelalte atrag, de asemenea, atenția asupra unui an „foarte negru“ 2020. În total, mai mult de 2,3 miliarde de persoane (sau 30% din populația lumii) nu au avut acces pe tot parcursul anului la alimente adecvate: acest indicator – prevalența insecurității alimentare moderate sau severe – a crescut față de aceeași perioadă a anului anterior. Inegalitățile dintre femei și bărbați s-au extins: la 10 bărbați aflați într-o situație de insecuritate alimentară în 2020 erau 11 femei în aceeași situație (față de 10,6 în 2019).
Malnutriția a persistat în toate formele sale, copiii plătind un preț ridicat, se estimează că, în 2020, peste 149 de milioane de copii sub 5 ani au fost sub greutatea vârstei lor; iar peste 45 de milioane au fost supraponderali pentru înălțimea lor. Trei miliarde de adulți și copii rămân excluși de la dietele sănătoase, în mare parte din cauza costurilor excesive ale acestora. Aproape o treime dintre femeile aflate la vârsta fertilă suferă de anemie. La nivel global, în ciuda progreselor înregistrate în unele domenii – mai mulți copii foarte mici, sunt alăptați exclusiv la sân, lumea nu este pe drumul cel bun pentru a îndeplini obiectivele stabilite pentru 2030 pentru niciuna dintre țările lumii aflate în program.
În multe părți ale lumii, pandemia a provocat recesiuni accentuate și a compromis accesul la alimente. Cu toate acestea, chiar înainte ca foamea pandemică să se răspândească; progresele privind malnutriția au rămas în urmă. Acest lucru a fost observat în special în țările afectate de conflicte, de evenimente meteorologice extreme ori de recesiuni economice sau care se confruntă cu mari inegalități – toate situațiile care constituie, conform raportului, factori majori de insecuritate alimentară, care, de altfel, acționează reciproc.
Dacă tendințele actuale continuă, starea securității alimentare și a nutriției din lume afirmă că obiectivul de dezvoltare durabilă 2 (foamea zero până în 2030) va fi ratat de cca 660 de milioane de oameni. Din aceste 660 de milioane, aproximativ 30 de milioane ar putea fi rezultatul efectelor prelungite ale pandemiei.
Transformarea sistemelor alimentare este esențială pentru asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și pentru a face dietele sănătoase accesibile tuturor.
În funcție de factorul particular (sau de combinația de factori) cu care se confruntă țara, autorii îndeamnă factorii de decizie la următoarele:
- Integrarea politicilor de ajutor umanitar, dezvoltare și consolidare a păcii în zonele afectate de conflicte; de exemplu instituirea unor măsuri de protecție socială, astfel încât familiile să nu fie obligate să-și vândă bunurile pentru a obține alimente.
- Creșterea rezistenței la schimbările climatice în întregul sistem alimentar; de exemplu, oferind micilor fermieri acces larg la asigurări meteorologice și finanțări bazate pe prognoze;
- Consolidarea rezilienței celor mai vulnerabili în fața adversităților economice; de exemplu, stabilirea de programe de asistență în numerar sau în natură pentru a reduce impactul șocurilor de tip pandemic sau impactul instabilității prețurilor la alimente;
- Intervenții pe tot parcursul lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a reduce costul alimentelor; de exemplu, încurajând cultivarea plantelor bio-îmbogățite sau facilitând accesul producătorilor de fructe și legume pe piețe;
- Abordarea sărăciei și a inegalităților structurale; de exemplu, stimularea lanțurilor valorice alimentare în comunitățile sărace prin transfer de tehnologie și programe de certificare;
- Consolidarea mediului alimentar și schimbarea comportamentului consumatorilor; de exemplu, eliminarea acizilor grași transindustriali și reducerea sării și a zahărului din alimente sau protejarea copiilor de publicitatea alimentară.
Lumea trebuie să acționeze acum sau trebuie să ne resemnăm și să constatăm cum factorii care conduc la foamete și malnutriție revin cu o intensitate crescândă în anii următori, mult după ce a trecut șocul pandemiei.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU