Profit de 20 miliarde de lei dintr-o afacere începută în garaj

Share Button

Am auzit de atâtea ori vorbindu-se despre visul american încât am uitat de visul românesc. La fel de viu, acesta pune în mișcare idei, proiecte, mobilizează oameni și dezvoltă oportunități. Și nu doar în marile orașe, ci și în mediul rural. Florin Colțuneac a dovedit că prin disciplină și perseverență nimic nu este imposibil. Nici măcar să transformi o afacere de garaj într-un business cu un profit de 20 miliarde de lei. Agromar, societatea pe care a înființat-o și pe care o conduce de 13 ani, are deja un nume cu rezonanță pe piața furajelor din România.

Un experiment care a început să aducă bani

Dl Colțuneac mărturisește că afacerea sa este inspirată dintr-un reportaj pe care l-a văzut la TV. Subiectul acelui material, creșterea puilor în 42 de zile ca urmare a administrării unor anumite tipuri de furaje, l-a intrigat, așa că și-a propus să afle dacă această teorie este reală sau nu. A cumpărat pui și cereale și a început să testeze furajele obținute după rețete concepute de el. Toată această activitate de producere a furajelor se desfășura rudimentar cu lopata și mai târziu cu betoniera în garajul de la casa părinților săi, în Balotești. Deasupra garajului, constituit ca un laborator de cercetare și studiu al nutriției și cerealelor în care au fost elaborate și îmbunătățite nenumărate rețete furajere, era o cameră transformată în hală de creștere a puilor. Pentru că era o perioadă de „cercetare“, volumul investițiilor a fost unul adaptat situației – cea mai mare sumă a cheltuit-o pentru cumpărarea a 500 de pui – și practic exista un rulaj al banilor. Din vânzarea puilor și a furajelor într-un cerc relativ restrâns, către cunoștințe, se asigurau banii pentru continuitatea acestui experiment.

„Acum, privind în urmă, mărturisesc că nu m-am gândit niciodată că afacerea va căpăta o astfel de amploare. Nu a fost un business împins de la spate de vreo moștenire, ci din economii și împrumuturi pe care le puteam lua. La început au fost ani în care am înregistrat pierderi, cred că vreo trei ani chiar, dar nu am renunțat pentru că îmi doream să realizez produse foarte bune. Apoi banii au început să vină singuri, iar afacerea a început să se autosusțină. Am început să primesc tot mai multe cereri pentru furaje și a trebuit să dezvolt proiectul inițial. Dar așa a debutat afacerea Agromar. Într-un garaj, în care inițial făceam furajele cu o lopată. Am evoluat la betonieră și apoi la un echi­pament complex care îmi permitea să fac cca. 500 kg pe oră“. Și afacerea a continuat în vechea infra­structură șase ani. Apoi, dezvoltarea s-a impus ca o necesitate.

Expansiunea continuă

Activitatea s-a mutat din garajul de la Balotești la Fierbinți Târg, acolo unde dl Colțuneac a cumpărat un teren pe care se afla o moară veche de 100 de ani. „Infrastructura era aproape distrusă, totul era în paragină, iar prietenii îmi spuneau că sunt nebun, că mai bine construiesc de la zero. Astăzi avem aici un punct de lucru unde se află silozuri cu o capacitate de 10.000 de tone și fabrica de furaje.“ În prezent fabrica produce 10-12 tone de furaje pe oră, însă dezvoltarea tehnologică va continua cu constituirea celei de-a doua linii tehnologice cu o capacitate de minimum 10 tone. Este posibil ca până în toamnă acest proiect să devină realitate. Cea de-a doua linie va fi ca o plasă de siguranță în cazul în care prima nu va mai funcționa din diferite motive, dar astfel se va putea răspunde și solicitărilor în creștere privind producerea furajelor. În fabrică lucrează 40 de oameni, însă activitatea este coordonată printr-un panou conectat la laptop. Traseul cerealelor care intră în fabrica de la Fierbinți Târg începe cu testarea unor eșantioane luate din fiecare tir cu materie primă, merg apoi la precurățare și, dacă au un grad ridicat de umiditate, sunt puse în uscătoare. Apoi intră pe fluxul tehnologic al fabricii. Prima oprire este în buncărul-tampon, unde sunt curățate din nou. După această etapă, conform rețetei stabilite, intră în prelucrare. La final, o parte din furaje sunt ambalate în saci de 5-10-25 kg, iar restul se depozitează în silozuri de unde furajele vor pleca vrac către ferme. Una dintre principalele modalități de valorificare a furajelor este prin rețeaua celor 18 magazine (speră ca finalul anului să se încheie cu 25). Este de altfel cea mai sigură pentru că „este a mea și nu mă trădează“. Aproape 30-40% din producție este valorificată prin magazinele proprii. Restul până la 60% pleacă spre diverși en-gros-iști sau distribuitori, iar ce rămâne pleacă spre ferme.

  • Societatea Agromar are sediul central în Balotești, deține mai multe puncte de lucru în țară, o rețea de 18 magazine, parc auto prin care se asigură transportul materiei prime și distribuția produselor, o fermă de păsări la Bâldana și o fermă de porci la Călărași. Costurile lunare în fabrică sunt de aproape 6 miliarde vechi, iar profitul a fost anul trecut de 20 miliarde lei.
  • Florin Colțuneac spune că începând cu anul acesta va încerca și accesarea fondurilor europene. Obiectivul va fi extinderea fermei de porci (5.000 de capete) de la Călărași prin realizarea unui FNC și spații de depozitare. Volumul investițiilor va fi de câteva milioane de euro. Un alt proiect, pentru a cărui implementare se caută un loc pentru amplasare, presupune construcția unei fabrici de producere a mâncării pentru animale de companie.

Ce trebuie să știi dacă vrei să înființezi o fabrică de furaje

– Indiferent de „improvizațiile“ financiare pe care le faci, pentru start este nevoie de minimum 50.000 de euro.

– Proiectul unei astfel de fabrici trebuie neapărat însoțit de spații de depozitare. Cerealele depreciate înseamnă bani pierduți.

– Recuperarea investiției se poate face în minimum doi ani.

– Spre deosebire de o fermă de animale, spre exemplu, unde riscul și pierderile sunt mai mari, fabrica de furaje este o afacere relativ sigură pentru că poți opri „motoarele“ oricând vrei și poți recupera o parte din bani prin comercializarea cerealelor și utilajelor.

– Fabrica de furaje este o afacere care necesită „sute de autorizații de la diverse instituții“, spune dl Colțuneac. Așa că este nevoie de multă perseverență și timp pierdut pe drumuri. În plus, „procedurile sunt prost concepute și îi pot descuraja pe antreprenori“.

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 16-17

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *