„Verde“ în cot…
Politica „verde“ este numitorul comun la nivelul întregii Uniuni Europene.
În ciuda protestelor tot mai dure ale fermierilor din Occident, dar și de la noi, politica de „înverzire“ continuă, chiar dacă pe moment unele măsuri de decarbonificare au fost încetinite sau convertite în altceva. Un oficial al unei confederații agricole de la noi a declarat la un congres în această toamnă că, cităm, „Europa vorbeşte tot mai mult de înverzire.
Aproape că a dus această dorinţă a ei spre fanatism. Vedem azi că niciun domeniu din economia Uniunii Europene nu alocă mai mult decât alocă agricultura pentru mediu şi climă. Aproximativ 30% din ceea ce înseamnă bugetul agriculturii se duce pe măsuri de climă şi mediu.
Oare până unde vom merge? Uniunea Europeană încearcă să reglementeze de aşa manieră încât fermierii să devină actori de mediu şi nu cei care produc hrana. De cele mai multe ori, fermierii ajung să iasă în stradă, cum s-a întâmplat anul acesta, şi să îşi manifeste dorinţa de schimbare.
Este foarte greu să mişti fermierul, să-l aduci în stradă, dar uite că s-a întâmplat în toată Europa, în toată Uniunea Europeană şi doar pentru ceea ce înseamnă reglementări stricte de climă şi mediu.“ Păi, dacă tot se chinuie unii să ne bage pe gât carne artificială sau insecte, ce rost mai are să-i mai chinuim atât pe bieții fermieri?
Mai departe: „Politica Agricolă Comună este văzută de fermieri ca o carte sfântă, însă de cele mai multe ori, încercând să aplicăm ceea ce ne cere Politica Agricolă Comună, constatăm pe zi ce trece că fermele noastre pierd capitalizare, fermele noastre întâmpină dificultăţi în a-şi desfăşura activitatea pe termen lung, fermele noastre azi nu pot crea un business-plan pe mai mult de 1-2 ani, iar asta este lipsă de predictibilitate.
De aceea, stimaţi colegi din COPA-COGECA, ne revine obligaţia de a fi atenţi pe viitor, de a avea grijă de ceea ce se creionează la nivelul Comisiei Europene în domeniul nostru de activitate. Trebuie să fim vigilenţi şi să luăm atitudine, pentru că în Europa trebuie să conteze producţia de hrană, trebuie să conteze ca ferma să meargă mai departe, iar ceea ce contează şi ceea ce este cel mai important, aşa cum am spus mai devreme, să avem predictibilitate. (…)
De mai bine de 20 de ani, în estul Europei, care reprezintă 40% din ceea ce înseamnă agricultură în Europa, încă vorbim de diferenţe majore, încă vorbim de convergenţa plăţilor externe care nu s-a realizat, încă vorbim de dificultăţi şi regulamente asupra cărora, după ce sunt adoptate, trebuie să intervenim şi să le flexibilizăm, uneori chiar să încercăm să modificăm ceea ce este foarte greu şi încă ne confruntăm cu aceste probleme în zilele noastre“.
Totuși, personajul rămâne optimist… „Autorităţile naţionale ne sunt alături. România îşi propune ca în viitor tot ceea ce înseamnă pe domeniul nostru de activitate să fie discutat şi dezbătut şi nu aprobat şi implementat şi noi după aceea să ajungem să implementăm ceea ce nu ne dorim. Avem, de asemenea, dorinţa de a fi reglementat în favoarea cetăţeanului şi nu împotriva cetăţeanului, pentru că, în prezent, de cele mai multe ori trăim aceste lucruri.“
Dar am și o propunere ca măcar să fim verzi de tot. Propun ca și muniția folosită în războaie să fie și ea tot eco. Pare sarcasm, dar nu este… Este o realitate… Și, în plus, mai propunem ca majoritatea industriilor intens poluatoare să-și reducă activitatea la jumătate pentru o înverzire mai eficientă.
Și mai propunem să fie interzise orice fel de teste cu arme, în special atomice sau derivate din cauza nivelului masiv de poluare. Și nu în ultimul rând, propunem o soluție pentru ecologizarea vulcanilor. Adică, în caz de erupție, aceștia să fie dotați cu filtre speciale care să eliminie emisiile dăunătoare. Pentru că, nu-i așa, o singură erupție poluează cât nu ar polua toate mașinile pământului în secole…
Bogdan PANȚURU
