Unde vei fi poimâine?
Trăim vremuri unice! Vremuri cum probabil nu s-au mai întâlnit de la Christos încoace. Atunci, un singur om a schimbat și a modelat istoria civilizației occidentale. Acum se întâmplă altceva… Asistăm la o revoluție tăcută. La formarea unei noi conștiințe.
Totul a început acum aproximativ 30 de ani. Atunci, un fel de tăvălug a spart Cortina de Fier, a demolat comunismul în Europa de Est, iar în SUA se puneau bazele consumerismului total… Apoi, același tăvălug a adus revoluția tehnologică. A apărut Internetul, iar computerele au devenit obiecte de uz casnic. Iar această revoluție tehnologică a schimbat civilizația din temelii. Acum fiecare are în buzunar, prin telefonul mobil, o putere de calcul de neimaginat în urmă cu câteva decenii.
Există rețelele de socializare. Distanțele dintre oameni au devenit nesemnificative – acum vorbești cu cineva din Noua Zeelandă, în clipa următoare te saluți prin videotelefonie cu cineva din Papua Noua Guinee. Omenirea trăiește o revoluție în desfășurare. Cu toții o simțim. Dar, ca orice revoluție, aceasta are un început, desfășurarea propriu-zisă și un final. Acum suntem în plină desfășurare, când totul este haotic. Reperele nu sunt încă fixate, finalul nu este cunoscut. De aici și senzația de haos, senzația că „lumea a luat-o razna“. Și nu-i așa că așa-zisa „prăpastie între generații“ pare acum mai adâncă ca niciodată?
La o primă vedere, se pare că pentru noile generații noțiuni precum „moralitate“, „valoare“, „tradiție“ nu mai au sens… Asta doar la o primă vedere. Sens au, numai că unul mai înalt… Numai că nici tinerii nu prea știu nici ei care ar fi acest „nou sens“. Din simplul motiv că nu s-au creat condițiile optime pentru manifestare. Sigur, acestea sunt doar speculații… Dar un lucru e cert. Toată lumea – economiști, sociologi, oameni de știință etc. – este de acord cu un lucru: trăim o schimbare de paradigmă. Nu este singura. Prima dintre ele a fost marcată de Epoca Renașterii, care a despărțit știința de religie.
A doua a început odată cu Revoluția Industrială de la începutul secolului al XVIII-lea. Au mai fost și altele mai „mici“. Iar toate aceste „revoluții“ au avut ca numitor comun schimbarea societății umane din temelii. Începând cu secolul al XX-lea am intrat pe ultima sută de metri. Omenirea a devenit o „civilizație a petrolului“, creându-se într-un final lumea modernă pe care o cunoaștem astăzi. Societatea contemporană a câștigat multe lucruri cu ajutorul acestei tehnologii omniprezente. Dar a și pierdut… În primul rând o valoare fundamentală până mai ieri… Stabilitatea, siguranța zilei de mâine. Acum nimeni nu mai garantează nimic, așa cum nimic nu mai e bătut în cuie… Apoi, și-a pierdut un soi de puritate pe care o avea până mai ieri, puritate care nu se poate descrie, dar pe care o știm fiecare dintre noi. Dovada? Copiii devin „maturi“ la vârste tot mai fragede…
Așadar, ce este paradigma? O definiție ar fi că este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine și astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini. Din punct de vedere științific, paradigmele sunt realizări științifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme și soluții model unei anume comunități. Cred că viitoarea paradigmă (pe care aproape nimeni nu o intuiește) va da cărțile pe față. Fiecare va fi ce poate fi, nimic mai mult. Inclusiv știința se va schimba fundamental și va recunoaște că bazele pe care funcționează acum sunt eronate. Sună dur? Sau mai degrabă pare afirmația unui ignorant…
Dar am o simplă întrebare: atâta vreme cât însăși știința recunoaște că noi, oamenii, percepem doar 4% din lumea înconjurătoare și doar 2% din Univers, cum putem pretinde că o singură afirmație categorică pe care am face-o poate fi adevărată? Și încă ceva… Problema atomului, „piatra de temelie“ a științei contemporane. L-a văzut cineva ca atare? Nu… Nimeni, niciodată. Și, oricâte ciclotroane se vor construi, nu-l vor vedea… De ce? Pentru că atomul nu e ceva „solid“, ci doar informație, vibrație și energie.
Cu alte cuvinte, întregul eșafodaj al „vechii lumi“ dispare. Dar majoritatea nu știe asta… Ce e de făcut? Nimic… Schimbările vin fie că ne dorim sau nu…
Bogdan PANȚURU
