Cine scapă turma?
Se spune, se știe, istoria a arătat-o, multele premii la saloanele internaționale de inventică și inovație au confirmat-o: potențialul românesc lăsat liber nu are limite. Și, pe lângă istețimea și inteligența pe care poporul român le-a dovedit de-a lungul istoriei, mai are o calitate… E poet… Așadar, sensibilitate și inteligență puse la un loc. Ce poate fi mai minunat? Teoretic, nimic… Numai că avem o problemă. Cei mai puțin inteligenți, mai puțin talentați ne-au invidiat pentru țara frumoasă, pentru femeile de pe aceste plaiuri, pentru copiii reușiți și pentru gospodăriile bogate. Și au tot venit, ne-au luat aurul, petrolul, femeile (atât cât s-a putut)… Noi tot aici am rămas, cu o țară la fel de bogată și frumoasă.
Rușii și comunismul lor au încercat să ne destabilizeze ființa națională după al Doilea Război Mondial. Nu au reușit. Adevăratele probleme au început să apară acum 30 de ani, după căderea comunismului. Dorința de a face bani, cât mai mulți bani, i-a făcut pe unii dintre conaționali să uite și de ei, dar și de unde au plecat. Mai mult, cu voie sau fără voie, i-au ajutat pe unii din afară – nu prea bine intenționați – să submineze însăși ființa poporului român. Iar cum bazele viitorului se pun în educația generațiilor prezente, sistemul educațional trebuia „amețit“ cu atât de multe reforme încât nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Mai ales copiii. La fel și cu sistemul de sănătate… Mai grea a fost subminarea spiritualității poporului român. S-a încercat cu Biserica și nu s-a reușit. Pentru că nu prea poți să renunți la spiritul tău de om credincios așa ușor. Dar poate ai făcut-o pentru bani… Nu-i nicio problemă, înseamnă că asta ești și nimic mai mult. Cel mai mult această divizare s-a produs în Anul Centenar. România ruptă în două, cu „progresiștii“ pe de o parte și cu poporul român „tradițional“, de cealaltă parte. Primii încearcă să-și impună „valorile“ celeilalte categorii. Se pare că au reușit, în parte. De ce „se pare“? Simplu, nu o dată în istoria sa poporul român, conducătorii săi au dat senzația că pactizează cu X. Dar când lui X i-a fost lumea mai dragă, a fost „trădat“ în cel mai evident mod. De ce? Pentru că, în realitate, nu a existat niciun pact real. A fost doar o lucrătură. Pentru că nimic din ce-i „omenesc“ nu-i poate corupe sufletul acestui popor. Cam ăsta-i adevărul, văzut de prea puțini. Ultima tactică pusă la cale de binevoitori este autoblamarea din ciclul „corupția ucide“. Ce nu prea înțeleg mulți e că actualul sistem economic contemporan occidental se bazează pe „atenții“, pe „lobby“, pe „inducere în eroare“. Fie că vorbim de state, companii sau simplii consumatori. Scandalul cu emisiile poluante vorbește de la sine. Și e doar vârful icebergului. Nu o spunem noi, ci cifrele.
Potrivit Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF), în urma corupției economia comunitară pierde anual 323 de miliarde de euro, precizând că ea este echivalentul unei treimi din bugetul UE pentru 2014-2020. La rândul ei, Comisia Europeană evaluează că pierderile anuale provocate de acest fenomen se ridică la 120 de miliarde de euro (circa 7% din bugetul comunitar). Alte organizații spun că cifra reală ar fi mult mai mare, undeva la 900 de miliarde de euro… Pe bune? După ’90, pe români cine i-o fi învățat să „dea“, oare? Sigur, bacșișurile, peșcheșurile sunt o caracteristică balcanică și sunt de când lumea. Sigur, nu sunt de acceptat, mai ales când vine vorba de medici…
Când vine vorba de marea corupție, occidentalii tac chitic și arată cu degetul spre țări precum România și Bulgaria, care „destabilizează“ Uniunea Europeană. Problema oamenilor, în general, este că nu sunt atenți la ce se întâmplă în jurul lor, cu lumea în care trăiesc. Pentru că, dacă ar fi atenți, ar remarca amploarea și gravitatea cazurilor de corupție din țările așa-zis civilizate. Cu nume grele de foști președinți de stat, miniștri, directori de companii ș.a.m.d. Și nu vorbim aici de „fleacuri“ de zeci și sute de milioane de euro, ci de zeci și sute de miliarde. Marea problemă a actualelor societăți din Vest este că economicul a înghițit în întregime politicul. Se urmăresc numai interesele companiilor, omul de rând fiind privit ca un simplu „consumator“. După modelul american, dacă nu te pricepi să faci bani ai ghinion, și nu meriți nici educație și nici sănătate. Ce uită neoliberalii este că pe lume mai sunt și oameni care pur și simplu nu se pricep „să facă bani“, pentru că nu „banii“ sunt totul pe lumea asta. Mai avem și-un suflet. Dar cui îi pasă? Bineînțeles că istoriei îi pasă, care are prostul obicei să întoarcă roata…
Bogdan PANȚURU
