UE își continuă elaborarea politicilor neștiințifice, anti-inovare (II)

Revenind la erorile și deficiențele noilor pseudo-categorii ale UE, primul demers al propunerii este separarea NDS-1 de NDS-2 (niciuna dintre aceste tehnici nu implică introducerea de ADN străin). Prin plasarea NDS-2 în categoria TGN-2, se asigură că restricțiile complete pentru OMG vor fi aplicate și la produsele rezultate în urma acestei tehnologii.

În continuare, ei susțin că noile evaluări de risc ale centralelor TGN-2 vor fi accelerate, dar numai cu respectarea Principiului Precauției (PP). Acest „principiu“ dictează faptul că fiecare nouă tehnologie trebuie dovedită ca fiind sigură înainte de a putea fi utilizată. Un gram de prevenire este cu siguranță de dorit, dar pentru că nimic nu poate fi dovedit ca fiind total sigur – cel puțin, nu la standardul cerut de activiștii și legiuitorii anti-tehnologie – principiul precauției creează obstacole în calea dezvoltării de noi produse.

În peste 25 de ani, UE a considerat că o singură cultură transgenică este acceptabilă pentru cultivare, în timp ce altele au proliferat în alte părți, cu mare succes comercial și fără probleme de siguranță. Citând principiul precauției, Europa a blocat toate sutele de alte soiuri de culturi transgenice în favoarea importurilor și consumului de produse provenite din țările în care acestea au fost admise.

Pe scurt, principiul precauției nu este potrivit scopului în elaborarea politicilor.

Propunerea UE va păstra etichetarea obligatorie a produselor atât din plante TGN-1, cât și din plante TGN-2, deși în majoritatea produselor editarea genelor este nedetectabilă, iar singura modalitate de a asigura o etichetare exactă ar fi urmărirea costisitoare și de prisos a fiecărui produs modificat genetic prin întregul sistem alimentar. Acesta ar fi mai degrabă ca și cum ar fi solicitat etichetarea pentru a indica în ce zi a săptămânii a fost cultivată o plantă. Se știe că țările din afara UE care adoptă tehnologia de modificare a genelor cu reglementări minime sau fără reglementări specifice nu vor respecta această cerință.

Propunerea prevede, de asemenea, că instalațiile TGN ar trebui să rămână interzise în producția ecologică, deoarece compatibilitatea lor necesită o analiză suplimentară. În afară de problema evidentă a detectării, nu a existat niciodată un risc documentat prin consumul de alimente derivate din culturi transgenice (plante care conțin material genetic din surse diferite, neînrudite), totuși aceste culturi au fost interzise din agricultura ecologică de peste 25 de ani. Nu există niciun motiv să credem că lobby-ul organic își va schimba poziția față de cele mai noi și precise metode de reproducere.

În continuare, politicienii europeni vor să modifice limitele privind dimensiunea și numărul de modificări permise pentru ca o plantă rezultată în urma TGN să fie considerată echivalentă cu una convențională.

Cercetarea sponsorizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a UE a fost foarte clară:

Încărcarea mutațională neintenționată (aleatorie) a plantelor editate cu genom CRISPR-Cas9 este mult mai mică în comparație cu metodele convenționale de reproducere cu mutații.

Pentru NDS-2 și NDS-3, consecința unei mutații în afara țintei va fi probabil aceeași cu cea rezultată în urma NDS-1.

Avizul EFSA privind NDS-3, ca făcând parte din grupul OMG, a ajuns la concluzia că mutațiile în afara țintei induse de aplicarea abordărilor NDS-3 sunt mai puține decât cele care apar la aplicarea tehnicilor convenționale de mutageneză care au fost utilizate anterior și au o istorie lungă de utilizare în siguranță.

Chiar și împărțirea arbitrară a NDS 1(TGN 1) de NDS 2 și 3 (TGN 2) nu schimbă concluziile EFSA cu privire la siguranța legată de mutațiile în afara țintei urmărite.

La cererea Agenției Franceze pentru Siguranța Sănătății, Parlamentul UE a îndrumat încă o dată ca EFSA să evalueze siguranța editării genelor. EFSA a realizat deja cel puțin trei rapoarte privind siguranța editării genelor (TGN), ca atare nu există niciun motiv științific pentru realizarea unui al patrulea.

De zeci de ani, politicienii europeni au implementat unele dintre cele mai neștiințifice, arbitrare și restrictive politici față de cele mai precise metode de reproducere (tehnologia ADN-ului recombinant). În 2011, Comisia Europeană a publicat un raport care a conchis: concluzia principală care se desprinde din eforturile a peste 130 de proiecte de cercetare, care acoperă o perioadă de peste 25 de ani de cercetare și care implică peste 500 de grupuri de cercetare independente, este că biotehnologia, și în special OMG-urile, nu este per ansamblu mai riscantă decât tehnologiile convenționale de ameliorare a plantelor.

Cu alte cuvinte, ei au susținut conceptul de „continuum“ fără întreruperi de tehnici pentru modificarea genetică.

Cea mai recentă propunere extrem de restrictivă a TGN abia a trecut cu puțin peste 50% din voturi. Dacă știința ar fi de fapt urmărită și aplicată într-un mod similar cu ce se întâmplă la nivelul UE într-un număr mai mare de țări din afara Europei, orice politică agricolă privind TGN ar avea șanse zero de a obține majoritatea de 2/3 necesare pentru a deveni lege, așa cum se întâmplă la noi.

Întrebarea pentru stimularea producției alimentare viitoare este: poate planeta noastră să renunțe cu adevărat la cele mai bune tehnologii în favoarea abordărilor biodinamice, regenerative, organice sau a altor abordări, care implică costuri crescute, producții mai mici și riscuri mai mari pentru sănătatea umană și mediul înconjurător?

Nesocotirea totală de către Parlamentul European a deciziilor oamenilor de știință nu face decât să lase în urmă sectorul agroalimentar european și mai ales accesul fermierilor la inovare.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU