Soarele verde
Se pare că experții de la Uniunea Europeană nu prea mai doresc ca gazul și energia atomică să facă parte din strategia energetică „Pactul Verde“. Cu alte cuvinte, ar fi de dorit ca Europa să renunțe la gazul metan și centralele nucleare pentru producerea energiei în numele viitorului „verde“. Ne putem gândi că asta ar fi o măsură puțin zis „extremă“. Adică va trebui să ne punem speranțele doar în vânt și soare. Ce se uită cu desăvârșire este că natura are regulile și legile ei. Una dintre ele vorbește tocmai de conservarea energiei în natură. Pe scurt… Avem o centrală pe gaze sau pe cărbune, să spunem, care poluează anual atmosfera cu o anumită cantitate de dioxid de carbon. În numele „salvării mediului“ se renunță la aceste centrale și se construiește o uriașă capacitate de producere a energiei pe bază de panouri solare întinsă pe zeci, poate sute de hectare, care, teoretic, suplinește centralele clasice, producând fix aceeași cantitate de energie… La prima vedere pare nemaipomenit. Avem o energie curată de la soare, sută la sută ecologică. Numai că se uită un lucru…
Producerea panourilor solare, producerea și implementarea miilor de km de cabluri de cupru necesare pentru centrala solară, la care se adaugă multe altele, poluează fix la fel ca centralele clasice propaspăt înlocuite. Suma poluării e aceeași. Cu alte cuvinte, diversele forme de energie ale unui sistem se pot transforma reciproc, dar suma cantităților tuturor formelor de energie rămâne constantă, ea nu poate fi creată sau distrusă. Potrivit concepțiilor fizicii moderne, orice cantitate de energie exprimă în același timp o masă și, reciproc, oricărei mase îi corespunde o energie. Da, lucrurile par complicate și confuze… Dar natura așa spune: producția este aproximativ egală cu investiția. Da, energia solară este „curată“, dar producția echipamentului nu prea este. Este și cazul energiei eoliene atunci când ne referim la producția de turbine necesare și la întreg echipamentul. Iar dacă punem la socoteală și producția de acumulatori necesari pentru stocarea energiei, imaginea devine completă. Unde mai punem că nu se știe exact care sunt rezervele mondiale de litiu, elementul esențial în producerea bateriilor.
O altă chestiune… Europa poluează cu CO2 în procent infim la nivel mondial – maximum 9%. Celelalte mari puteri industriale nici nu iau în calcul reducerea de CO2, decât la un nivel marginal. Păi, ca să fie treaba treabă, nu ar trebui Europa să se gândească la construirea unui dom de sticlă, eventual modular, care să izoleze atmosfera ei de restul lumii? Pentru că altfel nu văd clenciul cu înverzirea cu orice preț a economiei. Ok… Să presupunem că, printr-o minune, peste un timp, toată economia mondială ar deveni verde… Toți am fi fericiți și mulțumiți și, mai ales, sănătoși – cel puțin așa zic experții. Dar, la un moment dat, undeva în lume ar erupe un vulcan sau poate doi, trei… Ce facem? Pentru că atunci întreaga idee de economie verde devine brusc caducă… Păi, probabil oamenii de știință ar găsi ei o soluție, nu-i așa? Ceva precum „demolarea vulcanilor“ sau, mai degrabă, ecologizarea lor prin atașarea unor filtre speciale. Iar de aici până la spitalul veselei nu mai e decât un pas.
De fapt, nu se dorește decât efectuarea unei tranziții de la un business la altul. De la afacerea cu petrol la cea cu litiu și altele… Sunt o grămadă de „conspiraționiști“ care au construit motoare cu… apă, iar ideea a fost pusă în practică din anii ‘60. Nu vă gândiți că e vorba de vreun motor nou sau ceva de genul. Nu. Pur și simplu, un motor clasic pe benzină poate fi convertit în motor pe bază de hidrogen obținut din apa pusă în rezervor în loc de benzină. Dacă nu credeți, căutați pe internet. Sunt exemple destule, inclusiv cu conaționali care deja circulă cu astfel de mașini.
Până la urmă este vorba tot de lăcomie. Elimină câteva industrii poluatoare și înlocuiește cu alte industrii, poate nu la fel de poluatoare, dar foarte scumpe și cu un impact imens în sens negativ asupra nivelului de trai. Războaiele actuale și prognozata foamete nu sunt decât „uleiul“ care unge viitoarele angrenaje ale noilor afaceri. Și sunt convins că, atunci când oamenii se vor schimba și vor fi mai puțini lacomi, atunci și cantitatea de poluare, la toate nivelele, va scădea semnificativ. Pentru că, spun înțelepții, exeriorul nu este decât o reflectare a interiorului fiecăruia dintre noi. Până nu înțelegem asta, nimic nu se va schimba. Dimpotrivă, cu cât omul crede că poate influența natura doar prin acțini materiale, cu atât o dă în nebunie. Mai țineți minte cum, acum câțiva ani, un nene plin de bani propunea împrăștierea unei pulberi albe în atmosferă pentru a contracara activitatea solară care devine tot mai intensă?
Bogdan PANȚURU
