EDITORIAL

PRADA…

Share

Agricultura românească, în general, și comerțul cu cereale, în special, trec printr-o perioadă, puțin zis, critică. Iar totul a început odată cu pandemia, acum 3 ani. Făcând o paranteză, așa cum am mai amintit aici, e clar că lucrurile se schimbă… Iar acum experimentăm, la mai multe niveluri ale vieții noastre, haosul.

Recent, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai respectați experți de pe piața de cereale. L-am rugat să-mi împărtășească opinia lui în ceea ce privește situația actuală, la finele lunii iulie, când a fost scris materialul de față. Iată ce mi-a zis: „Ucraina ar vrea să treacă prin România 27 mil. tone de cereale. Producția de cereale a României este de aproximativ 23 mil tone. Deci, adunate, fac

50 mil. tone. Și asta în condițiile în care Portul Constanța poate primi doar maximum 26 mil. tone. Deci, cum poți intra cu 50 de mil. într-un loc care, din punct de vedere operațional, poate asimila doar 25-26 mil. tone? Și, chiar dacă ar fi să fie operate doar 25 de mil. tone, portul ar trebui să funcționeze ideal cumva, lucru aproape imposibil în condiții reale. Adică vapoarele și utilajele ar trebui să se miște așa cum o fac mașinile de Formula 1 atunci când intră și ies de la pit-stop. Și asta în condițiile în care marfa nu ar fi verificată deloc, iar vremea ar fi ideală… Cam imposibil…

România a primit o problemă pe care trebuie să o gestioneze. Știa de ea, oarecum, dar nu a vrut s-o aprofundeze. Nici măcar nu suntem reactivi în acest moment pentru simplul motiv că stăm și ne uităm. Stăm și ne uităm cum coloanele de tranzit vin și transferă prin portul Constanța. Asta e foarte bine, că-i ajutăm… Foarte bine că operatorii portuari fac profit din această activitate, până la urmă asta este activitatea lor. Însă acum avem o mare problemă. Despre ce este vorba? Fluxurile ucrainene sunt antamate deja cu foarte mult timp înainte. Deci, prioritate au navele ucrainene pentru că și-au antamat navele. Deci nu se poate ca altcineva să pună marfă pe aceste nave. Cu alte cuvinte, nu se pot mixa fluxurile. Nu există așa ceva. În toată această poveste, România trebuia să joace un rol politic, în primul rând. Un rol politic care ar fi trebuit să fie foarte bine fundamentat și agregat încă din martie 2022. România trebuia să-și înțeleagă rolul și locul în Bazinul Mării Negre. Și asta pentru că, în acest moment, România este cea mai bine poziționată țară din tot acest bazin care este cheia hranei omenirii, aș putea spune… Dar nu a făcut-o! Ce s-ar putea face? În primul rând, din punct de vedere politic, România ar fi trebuit să-și consolideze poziția printr-un foarte solid grup de specialiști de lucru care să mențină legătura deschisă cu Ucraina și cu Uniunea Europeană astfel încât să obțină de la ambele părți anumite direcții de lucru și procedurale foarte clare pentru a gestiona și a atrage în primul rând fonduri pentru infrastructură. Pentru că, în acest moment, infrastructura României scârțâie din toate încheieturile și toate balamalele. Și mă refer aici la infrastructura feroviară, infrastructura rutieră și infrastructura fluvială de barje. Asta trebuia să facă. Dar România nu a făcut acest lucru, să-și pună la punct infrastructura și, în schimb, a lăsat totul liber să „curgă“. Și acum avem o problemă… Da, sunt de acord că suntem în Acordul de Asociere din 2017 și că am primit subvenții pentru fermierii români. Însă, lumea nu sesizează un pericol: marfa aceasta ucraineană este produsă cu niște costuri mult mai reduse față de o țară din UE, cum e România. S-a văzut în sezonul precedent cum 4 milioane de tone de mărfuri au rămas în România și au impactat piața de aici. Problema e că, dacă o țară eminamente agrară precum România va fi scoasă din ecuație, vom deveni dependenți de altcineva și, în acel moment, ți-ai pierdut tot. Pentru că atunci când îți pierzi puterea de a genera hrană, ai pierdut tot. Pentru că devii dependent pe termen nedefinit de alte țări.

Din păcate, agricultura României este acum în pragul falimentului. Din păcate, acele costuri din toamna anului 2022 nu fac posibilă nicio marjă operațională, dacă ne raportăm la prețul grâului de astăzi. Ce se poate face? Clasa politică trebuie să acționeze, nu să stea pasivă, cu privirea în pământ… În acest moment, România nu are o direcție. Nu are pe cineva care să genereze o direcție pe termen lung. De exemplu, de ani de zile se vorbește de secetă, ce rea e, că vom face irigații cât de multe… A mai auzit cineva ceva? Nu! A dat o ploaie-două și gata! Totul s-a stins.

Vrem sau nu vrem adevărul, logistica internă a României este acum capturată. Și noi așteptăm cuminței telefoane de la Bruxelles să ne spună ce să facem în continuare. Sincer îmi pare rău pentru noi că suntem așa de relaxați sau, mai bine zis, amorțiți…“

Bogdan PANȚURU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *