Când „fostul“ se întoarce
A mai trecut o vară… Încă puțin și trece și anul… O vară oarecum ciudată. Incendii în locația preferată în sezonul estival a conaționalilor noștri – Grecia, incidente de înec nu mai puțin ciudate pe litoralul nostru, un război care nu se mai termină și zvonuri ciudate despre o nouă pandemie care stă să explodeze în toamna asta… Trecând la lucruri „serioase“, ați auzit de „Planul de Restaurare a Naturii“ imaginat de experții UE? Personal, am auzit din primăvară, dar recunosc că nu prea l-am băgat în seamă… Pe scurt, „planul“ care se vrea o lege cu aplicare în toată Uniunea își propune „renaturarea a 20% din suprafețele de apă sau pământ din UE, până în 2030.“ Este vorba de „propuneri novatoare în vederea refacerii ecosistemelor deteriorate și a readucerii naturii în întreaga Europă, de la terenuri agricole și mări la păduri și medii urbane.“
Potrivit oficialilor europeni, „legea are ca scop refacerea habitatelor și a speciilor degradate de activitatea umană și de schimbările climatice. Noua reglementare, prima la nivel continental, care pledează pentru restaurarea naturii, ar fi absolut necesară, întrucât 81% din habitatele europene sunt în stare proastă – fără refacerea lor, distrugerea biodiversității nu poate fi oprită, iar atenuarea eficientă și rentabilă a schimbărilor climatice este de neconceput. Pentru viitorul umanității, trebuie să acordăm și drepturi naturii, care câștigă tot mai mult teren la nivel global. Deja putem simți pe pielea noastră daunele cauzate de criza climatică și ecologică astăzi. Pentru a atenua impacturile ulterioare, cel mai recent raport IPCC subliniază că aproximativ 30-50% din suprafețele terestre, de apă dulce și oceanică ale Pământului ar trebui protejate prin metode eficiente și juste din punct de vedere social.
Cu soluții bazate pe natură, și anume protecția, restaurarea și gestionarea durabilă a ecosistemelor naturale, reziliența comunităților vii împotriva efectelor șocurilor pot fi consolidate.“ De menționat că obiectivul a fost ridicat la 30% după conferința COP15 privind biodiversitatea de la Montreal, care este un reper din punctul de vedere al mediului, astfel încât UE să poată ține pasul cu noile obiective globale, care ar garanta protecția unei treimi din planetă, până în 2030.
Numai că… Deși inițial europarlamentarii au votat împotriva Legii pentru restaurarea naturii, în ciuda dezbaterilor aprige, a demonstrațiilor și a opoziției Partidului Popular European (PPE), Parlamentul European a adoptat, în cele din urmă, proiectul de lege pentru restaurarea naturii cu o majoritate restrânsă.
Un puternic semnal de alarmă a fost tras; însă, de eurodeputatul Carmen Avram. Precizăm că declarațiile au fost făcute după ce, inițial, proiectul a fost respins în PE. „Restaurarea naturii ne spune așa: tot ce am făcut din anii ’50 încoace trebuie să dispară și să ne întoarcem la ce era în anii ’50, deci asta înseamnă că agriculturii i s-ar fi luat toate terenurile care au fost secate pentru a fi transformate în teren agricol. Vorbim despre Insula Mare a Brăilei, Lunca Dunării, toate zonele care au fost desecate. Există calcule care s-au făcut și care arată că România ar fi putut pierde până la 600.000 de hectare de teren arabil. În mlaștinile alea nu vei produce niciun fel de hrană“, a spus Carmen Avram. Mai departe… „Până-n 2030, o etapă, apoi până-n 2035, 25.000 de km de râu din UE trebuie să curgă liber. Asta înseamnă că pe râul respectiv nu trebuie să ai niciun fel de opreliște, exact cum se întâmpla înainte de anii ’50, asta înseamnă să renunți la îndiguiri, baraje, poate și la microcentrale“, a spus Carmen Avram. „Dosarul cu restaurarea naturii nu prevedea bani pentru țări, țările trebuiau să-și asume restaurarea naturii în aceste condiții, dar să plătească din propriul buget (…) Vor să ne întoarcem într-un soi de sălbăticie pe anumite zone, lăsând vag criteriul pe baza căruia un stat decide să aleagă zona în care va face această biodiversitate. Nimeni nu știe care este forma finală. Se știe că aproape tot ce s-a prevăzut pentru agricultură a fost eliminat prin vot, dar cred că au rămas râurile într-o formă sau alta“, a conchis Carmen Avram.
Ce nu vrea să înțeleagă UE, dar și „aliații“ acesteia la politicile de mediu este că, chiar dacă și-ar îndeplini obiectivele în proporție de 100%, mai rămâne mai mult de jumătate de glob (vezi BRICS) care are cu totul și cu totul alte planuri. Cu alte cuvinte, noua politică ecologică a UE, care se dovedește un adevărat chin pentru populație, va fi în van, cu rezultate care vor tinde spre zero…
Acest heirupism ciudat aduce cumva cu politicile de tristă amintire din fostul bloc comunist…
Bogdan PANȚURU
