Politica Agricolă Comună nu mai poate fi sacrosanctă
Între țările europene se dă în acest moment o adevărată luptă de idei și principii în ceea ce privește finanțarea agriculturii în cadrul PAC. Oficialii de la Bruxelles doresc, în fapt, o nouă Politică Agricolă Comună, cu noi principii și noi filozofii de finanțare, lucruri care au fost prezentate pe larg în revista noastră. Politico este una dintre cele mai importante publicații politice americane, având ediții (inclusiv tipărite) pentru Europa, fiind și una dintre principalele surse de informare de la Bruxelles. Într-unul dintre materialele publicate, editorialisul Emmet Livingstone face o analiză a PAC mai ales în contextul Brexitului, subliniind necesitatea așezării politicilor agricole pe noi baze, adaptate vremurilor actuale.
Viața fără Marea Britanie
În opinia Politico, Brexit a creat o adevărată „gaură“ în următorul buget al UE… Lucru deja bine-cunoscut… De aceea se caută o relansare pe noi baze a subvențiilor agricole, parte a rezolvării multiplelor probleme apărute. Cum va funcționa în practică nu prea se știe… Ce se cunoaște este faptul că liderii UE încearcă să se pregătească pentru „viața“ fără statul britanic. Totodată, Politica Agricolă Comună reprezintă circa 40% din bugetul blocului comunitar, iar miniștrii Agriculturii sunt deja blocați în dezbateri privind modul de schimbare a structurii plăților agricole în perioada 2021-2027. În prezent, Comisia Europeană acordă agricultorilor bani pe baza numărului de hectare pe care aceștia le au. Însă, criticii susțin că acest lucru, pe lângă faptul că este este costisitor, contribuie la prețurile ridicate ale terenurilor și stimulează crearea unor ferme tot mai mari, în detrimentul mediului. În prezent, PAC se ridică la 59 de mld. de euro pe an, dar comisarul UE pentru buget, Günther Oettinger, a confirmat, mai mult sau mai puțin voalat, că bugetul va trebui să scadă. „Mi-ar plăcea să fac promisiuni, dar vreau să spun numai lucruri de care pot să mă și țin“, a spus el. Comisarul a adăugat că guvernele au cerut mai mulți bani pentru cercetare, educație și apărare, în timp ce unii doresc să mențină nivelul subvențiilor agricole. Oettinger a subliniat că nu ar fi posibil să avem toți totul: „La vârsta mea, pot să viseaz. Dar nu, mulțumesc, nu pot promite nimic“, a conchis Oettinger.
Mai multe opțiuni de reformă
Astfel, prima – denumită „plafonare“ – implică limitarea valorii subvențiilor pe care le primesc cele mai mari ferme din UE. Comisia a făcut o astfel de modificare a strategiei privind reforma din luna noiembrie, în ideea ajutorării fermierilor mai mici, economisind în acest mod banii care nu mai vin de la Marea Britanie. Limitarea subvențiilor ar oferi astfel Comisiei o „anvelopă“ bugetară care, în plus, ar putea să se dovedească populară în rândul cetățenilor îngrijorați deja de mulți ani de agricultura intensivă practicată în marile ferme. Problema este că multe guverne doresc ca această opțiune să fie voluntară pentru a ajuta cât se poate de mult în continuare și fermele mari. „Sunt de acord ca, în anumite condiții, să se introducă o plafonare a plăților pentru ajutorul acordat fermelor. Dar trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că toate resursele recuperate rămân în statul membru“, a declarat ministrul italian al Agriculturii, Maurizio Martina, la o întâlnire a miniștrilor Agriculturii. „O limită, să zicem, de 100.000 de euro pe fermă ar fi o lovitură puternică pentru marile agro-întreprinderi care primesc milioane din PAC. Aceasta este o mare preocupare în Republica Cehă și în estul Germaniei, unde multe mari ferme sunt foste cooperative din epoca comunistă“, a punctat Emmet Livingstone.
Convergenţă sau discriminare?
Una dintre problemele mai sensibile care intră în reforma PAC constă în echilibrarea cantității de bani pe care agricultorii o primesc pe hectar în toate zonele Uniunii Europene, cunoscută sub numele de „convergență“. În prezent, agricultorii din estul blocului primesc mai puțini bani în medie la hectar față de cei din Vest ca urmare a unei formule de plată diferită introdusă la aderarea la UE, concepută pentru a lua în considerare, printre altele, prețurile terenurilor și costurile forței de muncă mai mici.
Cu toate acestea, problema a devenit foarte sensibilă în multe țări din Europa Centrală și de Est, care susțin că tot mai puțini oameni doresc să lucreze în agricultură în condițiile unor remunerări scăzute. Ministrul Agriculturii din Lituania, Bronius Markauskas, a declarat, de exemplu, că „convergența este singurul element important care lipsește din comunicarea (reformei PAC) de la Bruxelles“. De cealaltă parte, pentru țările mai bogate, egalizarea veniturilor ar putea însemna ca fermierii din țările lor să primească bani mai puțini. Ministrul german al Agriculturii, Christian Schmidt, a declarat că există „motive bune“ pentru diferența de salarizare dintre Est și Vest.
Plățile asociate, altă controversă
Plățile asociate – subvențiile pe care Bruxelles le permite guvernelor să le aloce anumitor sectoare care se confruntă cu dificultăți, cum ar fi zahărul sau produsele lactate – reprezintă o altă mare problemă a viitorului PAC. De aceea Comisia a preferat să nu inițieize încă discuții pe acestă temă.
În ciuda problemelor din aceste sectoare, cele mai multe țări doresc să-și păstreze capacitatea de a susține fermierii cei mai performanți. Cu toate acestea, măsura este controversată deoarece unii – cum ar fi Țările de Jos – susțin că stimulează în mod artificial supraproducția, ceea ce la rândul ei reduce prețurile pentru toată lumea. Chiar și Banca Mondială a „sfătuit“ UE să renunțe la plățile cuplate, mai consemnează Politico.
Ce se știe…
Comisarul pentru Agricultură Phil Hogan a afirmat la una dintre întâlnirile cu miniștrii Agriculturii din UE că viitorul buget pentru agricultură va fi construit astfel încât să se reducă diferența dintre plățile medii către fermieri din statele membre. Potrivit acestuia, Comisia își propune să înjumătățească diferența dintre nivelurile actuale și 90% din media UE. „Mai mult, propunem o limitare a plăților la 60.000 de euro per fermier. Economiile generate de această plafonare pot fi redistribuite către fermierii mici, care sunt inima Europei rurale“, a spus Hogan. În plus, economiile rezultate din plafonare nu se vor transfera la bugetul UE, ci vor fi folosite la nivel național, a explicat Hogan. „Sumele vor fi folosite pentru plățile către micii fermieri și, dacă mai rămân bani, aceștia pot fi folosiți pentru dezvoltare rurală.“
Bogdan PANȚURU