Mărirea și decăderea industriei nucleare

reactor-nuclearDacă la începuturile sale, la mijlocul secolului trecut, industria nucleară era privită ca o „salvatoare a națiunilor“ acum lucrurile au început să se schimbe radical. Iar principalele motive ar fi „nesiguranța“ reactoarelor nucleare raportată la noile fenomene meteo extreme, dar și costurile foarte mari necesare la închiderea unei centrale nucleare. De altfel, potrivit ONG-urilor de mediu, industria nucleară își confirmă declinul prin numărul reactoarelor nucleare nou construite mult mai mic decât numărul celor care se închid, prin numărul în scădere al specialiștilor din domeniu și prin costurile care devin din ce în ce mai mari.

Cresc costurile…

Punctul de cotitură în industria nucleară a fost marcat în 2011 după accidentul de la Fukushima care a demonstrat că atunci când vine vorba de o centrală nucleară nicio măsură de securitate nu este suficientă. Niciunul dintre cele peste 400 de reactoare nucleare din lume nu este imun la erori umane, dezastre naturale sau alte incidente serioase care ar putea provoca un accident. Singura țară care nu a redus ritmul în construcția respectivelor reactoare este China, în rest, la nivel mondial, trendul este descendent. „După boom-ul din anii 1970-1990, acum numărul reactoarelor care se închid este mai mare decât al celor care se construiesc, deci este clar că declinul sectorului este de neoprit. Spre exemplu, anul trecut, din cele 10 reactoare care erau în construcție la nivel mondial, opt erau în China“, a declarat Patricia Lorenz, expert al societății civile în domeniul nuclear, prezentă recent la București. În ceea ce privește Uniunea Europeană, în acest moment există în construcție 2 unități în Slovacia și alte două în Franța și Finlanda. „Este vorba de două reactoare EPR ale companiei franceze Areva. Unul dintre ele este destinat Finlandei, lansat ca proiect în 2003 la un preț de construcție estimat la 3,2 miliarde de euro pentru o capacitate de 1.600 de MW. Reactorul încă nu este terminat, iar costul a ajuns la 9 miliarde de euro și crește în continuare, pe măsură ce termenul de finalizare se îndepărtează de cel anunțat inițial în 2012. Aceeași situație este în Franța, unde se construiește un reactor similar, al cărui cost a ajuns de la 3,3 miliarde de euro la 10,5 miliarde de euro în prezent“, a precizat Lorents. Țările nu mai sunt aproape deloc entuziasmate de construcția de noi capacități nucleare deoarece costurile cresc în continuu, iar prețul energiei scade. În aceste condiții subvențiile rămân principalele forme de ajutor de stat pe care autoritățile le acordă firmelor constructoare. „Cazul Hinkley Point este un exemplu cunoscut. În acest caz, statul se obligă să plătească diferența dintre prețul pieței și prețul stabilit în negocieri. Este vorba de un preț de 96 de euro pe MWh, garantat  pentru 35 de ani. În condițiile în care prețul actual este de 33 de euro, și previziunile arată că acesta va scădea la 20 de euro pe MWh până în anul 2020“, a adăugat Patricia Lorenz.

Noi cum stăm…

Nici în România situația nu este pe roze. Și asta pentru că autoritățile s-au angajat să plătească investitorului chinez China General Nuclear diferența de costuri, astfel încât să fie garantată o rată de profitabilitate de 15%. „Proiectul reactoarelor 3 și 4 a fost evaluat în 2007 la 6,5 miliarde de euro în condițiile unei rațe interne de rentabilitate de 11,3%, deci prețul final va fi mult mai mare după reactualizare“, a spus Lavinia Andrei, președintele Fundației TERRA Mileniul III. În plus, ONG-urile au semnalat și o lipsă de transparență în acest sector. „Strategia energetică a României este încă în construcție, dar noi, alături de alte organizații de mediu, nu am fost acreditați să participăm la consultări. Vom trimite punctul nostru de vedere ministerului în cadrul sesiunii de consultare publică ce are loc acum, după publicarea primelor rapoarte“, a mai spus Lavinia Andrei. Precizăm că Ministerul Energiei și-a propus elaborarea Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050, până în toamna acestui an. Potrivit Fundației TERRA Mileniul III, transparența lipsește din sectorul nuclear chiar și în raport cu Comisia Europeană. Directiva Europeană ce reglementează felul în care se gestionează deșeurile radioactive cere statelor membre să transmită programele dezvoltate la nivel național care ar trebui supuse evaluării strate­gice de mediu, care cuprinde și o componentă de dezbaterii publice. Multe din aceste programe nu au fost trimise, iar cele care au fost trimise conțin mai multe inadvertențe. „Evaluarea strategică de mediu necesară conform directivei este singura modalitate prin care publicul poate fi informat și consultat în privința gestionării acestor deșeuri. Dar statele membre și-au exprimat dezacordul și e foarte probabil ca această evaluare să nu mai fie făcută. Dintre cele 6 țări din proiectul Joint Project, doar trei au început o astfel de evaluare strategică de mediu, și doar una a efectuat o evaluare transfrontalieră, lucru care ar fi trebuit să se întâmple în toate cazurile“, explică Lavinia Andrei. Grupul de ONG-uri Joint Project cooperează în monitorizarea transparenței din domeniul nuclear în țări central și est-europene, printre care România, Bulgaria, Cehia, Ungaria, România și Polonia.

Reactoarele 3 și 4, din banii publici

Potrivit Greenpeace, extinderea complexului energetic nuclear de la Cernavodă, cu două noi reactoare printr-o investiție chineză, ar reprezenta un punct de cotitură în privința investițiilor străine în sectorul energetic românesc. „Proiectul a început în anii ’80 și includea inițial cinci reactoare canadiene de tip CANDU 6. După 1989, construirea reactoarelor 3 și 4 a stagnat, acestea rămânând ridicate parțial până în zilele noastre. Reactorul 1 a fost pus în funcțiune în 1996, iar reactorul 2 în anul 2007, după 23 de ani de lucrări. Acesta este un proiect învechit și periculos, ce nu își are locul în Europa modernă. Acest tip de reactoare este deja interzis în Franța și Germania, din motive legate de siguranță“, arată organizația ecologistă. În plus, consumatorii români vor fi cei care vor suporta din buzunarele proprii ajutoarele de stat pe care le promite Guvernul pentru realizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. „Din informațiile noastre, compania chineză care va construi reactoarele a cerut garanții de stat pentru o rată internă de rentabilitate de 15%. Proiectul reactoarelor 3 și 4 a fost evaluat la 6,5 miliarde de euro în condițiile unei rate interne de rentabilitate de 11,3%, deci prețul final va fi mult mai mare. (…) Toate aceste ajutoare de stat vor fi decontate de către consumatorii din România, de către cetățeni, din buzunarul nostru. Noi cu pierderile și investitorul cu profitul“, a mai spus președintele Terra Mileniul III. Mai mult decât atât, în 2014 Comisia Europeană a aprobat pentru domeniul nuclear din Marea Britanie ajutoare de stat sub forma unor contracte de diferență care asigură energiei nucleare, timp de 35 de ani, un preț garantat de stat. „Același lucru se dorește și în România. Aceste cifre arată cât de scumpă este energia nucleară și faptul că nu este o tehnologie care să fie viabilă din punctul de vedere al pieței“, conchide Patricia Lorents.

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email