fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Cum își aleg românii hrana?

Share Button

Modul în care oamenii își aleg alimentele constituie un subiect de maxim interes pentru cei care le produc. De aceea compania Stratesys Vectors a realizat un studiu intitulat „Hrana în percepția românilor în 2018“. Principalele aspecte urmărite au fost concepțiile asupra modului de alimentație și ce determină schimbarea lor, principalele aspecte urmărite la procurarea alimentelor, precum și locurile de unde acestea sunt procurate.

Clienți indiferenți și clienți foarte preocupați

Conform autorilor studiului, judecând după atitudinea față de alimente, în România există trei categorii de clienți. Indiferenții sunt, în marea lor majoritate, tineri, necăsătoriți sau fără copii, cu o viață intensă, în care activitatea lucrativă se coroborează cu distracția. Ei nu acordă importanță calității și componenței mâncării, se implică mai puțin în faza de gătit și mai mult în faza de achiziție, însă cumpără ce li se spune. Nu percep riscurile. Un exemplu de atitudine a unei exponente a acestei categorii a fost citat de autori: „Sunt singură, nu am copii… chiar nu mă uit la ceea ce cumpăr, pentru că am auzit atât de multe încât nu mă mai interesează.“

A doua categorie o reprezintă cumpărătorii considerați normali de către cei care au făcut cercetarea. Aceștia se regăsesc în toate categoriile de vârstă și studii și nu acordă o importanță deosebită mâncării, aceasta fiind mai degrabă un lucru normal. Ei percep riscurile unor alimente de proastă calitate, însă nu analizează în amănunt consecințele lor. Un exemplu al modului cum gândește această categorie este reflectat în următorul răspuns: „De regulă, de cumpărături mă ocup eu, însă prefer mâncarea făcută în casă: ciorbe și tocănițe. Mai ajut și eu la gătit, dar mai puțin. Cumpărăm totul de la cel mai apropiat supermarket sau, din când în când, mai cumpărăm și de la piață.“

În sfârșit, cea de-a treia categorie o reprezintă clienții preocupați de modul în care se hrănesc. Portretul lor robot s-ar putea creiona astfel: părinți, cu copii (până în 12-14 ani), cu un nivel de studii peste medie, care gătesc în casă și care văd în asigurarea hranei sănătoase pentru familia lor nu o necesitate, ci un mod de viață. Percep riscurile unei alimentații necorespunzătoare și caută să evite cât mai mult din consecințe. Un astfel de cumpărător a declarat autorilor studiului: „Am doi copii și lucrez în weekend. În timpul săptămânii gătesc pentru weekend. Ai mei preferă mâncarea proaspătă, gătită atunci, pe loc, categoric!“

După prelucrarea datelor obținute din teren s-a constatat că gradul de preocupare față de calitatea alimentelor puse pe masă crește odată cu vârsta. În schimb, în mediul rural oamenii sunt mai puțin preocupați de acest lucru. Numărul celor care nu sunt deloc preocupați sau sunt foarte puțin preocupați este covârșitor mai mare decât la oraș. Pe de altă parte, proporția celor foarte preocupați este practic egală: 16,1% în mediul rural și 16,2% în cel urban.

Nivelul studiilor absolvite are și el o foarte mare relevanță. Dacă printre absolvenții de învățământ primar nu se regăsesc decât consumatori indiferenți sau preocupați normal, pe măsură ce nivelul de instruire crește, crește și proporția celor care sunt preocupați de fiecare dată și foarte preocupați.

Principalele criterii de alegere

Atunci când se decid să cumpere, românii iau decizia cântărind câteva aspecte determinante legate de respectivele alimente. Primul dintre acestea este gustul. Majoritatea asociază un gust mai bun cu o calitate superioară. Ba chiar, aparent paradoxal, de multe ori gustul primează față de aspect. Așa rezultă din afirmațiile unor respondenți, care au preferat să renunțe la pepeni din Grecia sau căpșuni din Spania, în ciuda aspectului foarte comercial al respectivelor fructe.

Încrederea pe care comerciantul o inspiră cumpărătorului este, de asemenea, foarte importantă. Românii caută prospețimea, calitatea și certitudinea că alimentele conțin ingrediente corespunzătoare. De aceea, preferă să achiziționeze mâncarea din locuri care le inspiră încredere.

Pe de altă parte, se uită și la aspect, inclusiv la dimensiune, dar numai dacă apreciază gustul și au încredere în furnizor. Aspectul olfactiv are și el un rol important. Mulți dintre români cumpără abia după ce „adulmecă“ hrana. „Te orientezi după dimensiune, după mărime, după miros. Eu am ajuns să mă duc la piață și miros până și cartofii“, le-a spus cercetătorilor un participant la studiu.

În fine, termenul de valabilitate a produselor influențează și el decizia consumatorilor. Un termen de valabilitate prea lung face ca încrederea în calitate să scadă. Adică, cum spunea unul dintre cei chestionați, „cine știe ce conțin ca să se păstreze atât de mult“.

Marea majoritate a clienților se informează despre alimente. Desigur că informarea variază de la una superficială la cea foarte amănunțită. Cu cât clientul este mai preocupat de calitatea alimentelor pe care le consumă, cu atât gradul de informare este mai mare. Odată cu creșterea vârstei, scade preferința de informare de pe Internet și crește cea de informare din surse radio și TV, arată studiul.

Cât contează eticheta

Una dintre principalele surse de informare, poate chiar cea mai importantă, rămâne eticheta produselor. Mai multe elemente sunt verificate pe ambalaj.

Primul este studiat prețul. Nu întotdeauna însă un preț mic reprezintă un atu. Ba dimpotrivă, în unele cazuri cumpărătorii consideră „suspecte“ prețurile prea mici, ele fiind rezultatul unei lipse de calitate.

O altă constatare îmbucurătoare este aceea că românii preferă produsele autohtone. Motivul nu îl reprezintă naționalismul, ci mai degrabă încrederea pe care alimentele produse în țară o inspiră în ceea ce privește gustul, prospețimea și calitatea.

Informațiile legate de ingredientele produselor sunt foarte des consultate. Chiar dacă nu sunt întotdeauna înțelese în totalitate, prezența lor pe ambalaje inspiră încredere. La această rubrică consumatorii caută mai ales să afle conținutul de „E“-uri al produselor.

În fine, termenul de valabilitate este principalul element cercetat. Lipsa sa este la fel de dăunătoare încrederii cumpărătorilor ca și durata prea mare. Dacă termenul de valabilitate este prea lung, percepția generală este că produsele nu sunt în întregime naturale.

De unde cumpărăm?

O altă întrebare la care autorii studiului au încercat să găsească răspuns a fost aceea a modului în care românii percep diferențele între produse naturale, bio și avansate.

Percepția asupra produselor naturale este că sunt cultivate/produse în cantități reduse și că au beneficii mai bune prin comparație cu cele normale, produse pentru comerțul de masă. Aceste produse se găsesc de regulă în piețe și au un caracter oarecum exclusivist.

Produsele bio ar fi superioare calitativ și ar beneficia de un control superior în privința producției. Totuși, pentru consumatorii români nu este clară diferențierea între bio și natural. Cu toate acestea, produsul bio este perceput ca unul scump.

În ceea ce privește produsele avansate, cum ar fi cele obținute în urma editării genetice, românii nu știu mai nimic.

Cât despre locul de unde este mai bine să își procure hrana, și aici părerile sunt împărțite. Pe de o parte se consideră că piața oferă posibilitatea accesului la produse de o calitate mai bună, însă există o lipsă a reglementărilor și controlului. În cazul categoriei de consumatori preocupați, această deficiență produce o oarecare derută. De aceea, în cazul acestei categorii, cumpărăturile din piață se fac sezonier.

Pe de altă parte, supermarketul este un mediu în care controlul pe tot lanțul, de la producție la vânzare, este mai riguros. În cazul supermarketului, consumatorii din categoriile indiferenți și normali aleg și în funcție de proximitate.

Alexandru GRIGORIEV

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.