Cu boii prin supermarket

21 iunie 2016 Agro Business

Cei 26 de ani trecuți de la căderea comunismului ne găsesc acum cam… împrăștiați. O parte dintre români sunt împrăștiați prin străinătățuri, industria națională (ce a mai rămas din ea) este împrăștiată pe la multinaționale, iar agricultura începe să se împrăștie și ea (mai ales de când străinii pot cumpăra terenuri agricole fără probleme). Cu ce ne-am ales? Cu credite la bănci, cu „divertismentul“ ce zboară pe ecranele televizoarelor, cu o grămadă de oferte alimentare și non-alimentare… Dar poate cel mai important „dar“ al civilizației occidentale este „libertatea“. Libertatea de a călători, libertatea de expresie, de asociere ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, sunt liber să zic: „Nu am bani“… Și dacă nu ai arginți ți se anulează practic aproape orice libertate. Chiar și cele de bază. Cum ar fi drepturile statuate în Constituția României – vorbim aici la dreptul la viață și la un trai decent. Adică, dacă nu ai bani, mori cu zile… Și asta pentru că în societatea asta totul se plătește și nici oamenii nu mai sunt oameni, ci „contribuabili“, „consumatori“, „asigurați“, „debitori“ etc. etc… Cu alte cuvinte, viața noastră este un troc: dai și primești ceva la schimb. Ce dăm? Dăm viețile noastre, dăm sănătatea noastră, ne dăm viitorul nostru și al copiilor noștri… Ce primim la schimb? Cam ce au primit și băștinașii continentului american când l-au întâmpinat pe Columb: mărgele și diferite obiecte colorate. Noi ce am dat în schimbul acestora? Cam tot ce aveam mai de preț… Inclusiv libertatea… Și ce e mai grav că ne-am dat pe doi lei libertatea pe care (teoretic) nu ne-o putea lua nimeni – „Libertatea interioară“. Nu mai poți să-ți părăsești serviciul care te chinuiește pentru că, nu-i așa, ai datorii la bancă și nu-ți permiți… Nu poți să-ți cumperi mâncare mai bună sau haine mai frumoase pentru că nu-ți permiți… Nu poți să călătorești pentru că iarăși nu prea îți permiți. De fapt, mai mult de jumătate dintre români nu-și prea permit mare lucru… În schimb, sunt unii care-și permit să viseze. Așa cum o face și domnul din poza de mai sus …