Ciurea – Iaşi, ultimul legumicultor dintr-o comună de grădinari

La expoziţia de produse agricole Belşugul toamnei, care a avut loc la Iaşi, un anunţ mi-a atras atenţia: „Vino cu borcanul cel mai mare de sticlă pe care îl ai în cămara ta şi ţi-l vom umple cu legume!“ Nu ştiu câţi dintre vizitatori au urmat acest îndemn, dar eu am avut astfel prilejul să cunosc pe unul dintre producători, Vasile Preutescu, din satul Ciurea, care oferea doritorilor legume şi fructe proaspete de sezon, dar şi conserve de mare varietate realizate după reţete tradiţionale în gospodăria proprie: dulceţuri de cireşe, vişine, căpşuni, nuci verzi, dar şi o delicatesă, dulceaţă de ardei iuţi. Alături, în borcane mai mari, gogoşari în oţet, ardei umpluţi cu varză, într-un cuvânt, tot ce realizează un bun gospodar pentru iarna care vine.

Aflăm că Vasile Preutescu se trage dintr-o familie de legumicultori din tată în fiu, iar comuna Ciurea, la doar câţiva kilometri de capitala Moldovei, era cândva vestită pentru grădinarii ce asigurau, din primăvară şi până toamna târziu, mare parte din necesarul de legume al oraşului.

Acum, din zecile de hectare cultivate odinioară cu legume, multe sunt pârloagă, ne spune cu tristeţe interlocutorul, iar pe locul unde se înălţau serele, care asigurau legume proaspete în timpul iernii, se ridică un cartier de vile. Mai mult, zecile de oameni care câştigau aici o pâine s-au împrăştiat în patru zări, iar grădinăritul din Ciurea a rămas o amintire.

Vasile Preutescu n-a renunţat. Este acum singurul ciurean care vine cu legume la Iaşi. După ce a lucrat o vreme în oraş, a revenit la ocupaţia familiei şi de câţiva ani a devenit cunoscut pentru legumele şi fructele pe care le oferă în piaţa ţărănească din Păcurari, cartier al Iaşului.

Împreună cu familia lucrează un hectar de grădină, are şi trei solarii de 250 m.p. unde pregăteşte răsaduri atât pentru nevoile proprii, cât şi pentru alţi doritori „care mă caută pentru că ofer numai material săditor autohton. Anul acesta, de pildă, ardeiul gras a fost din soiul Ducu şi Buzău 10, roşii pe care noi le numim Inima boului etc.“

Sigur, munca în grădină nu e uşoară. În solarii pregătirile încep de la sfârşitul lunii ianuarie. E necesară o supraveghere strictă a tuturor vergilor tehnologice, inclusiv asigurarea temperaturilor optime dezvoltării răsadurilor.

Urmează apoi munca din zori până în noapte în grădină: întreţinerea culturilor, recoltarea din primăvară până în toamnă, valorificarea producţiei. „E drept că cei care au nevoie de răsaduri vin acasă pentru că mi-am creat un oarecare renume, dar oricum pentru celelalte produse trebuie să merg la piaţă, ceea ce înseamnă zile pierdute; nu mai vorbesc de faptul că, nu de puţine ori, nu ai loc de intermediari.“

În livada de pe lângă casă Vasile Preutescu are câteva soiuri deosebite, inclusiv Cireaşa de septembrie, creaţie a cercetătorului dr. Petre Ludovic de la SCDP Iaşi, fructe care se regăsesc în dulceţurile şi compoturile produse în gospodărie.

Cât priveşte viitorul, Vasile Preutescu este optimist. „Mă apropii de 50 de ani şi nu mă mai pot angaja să accesez oarece proiecte cu bani europeni. Mă gândesc însă că, având sprijinul Grupului de Acţiune Locală din Ciurea, putem forma o asociaţie a celor doritori să revină la această ocupaţie, care ne-a făcut vestiţi altădată şi care aduce câştiguri bune. Înfiinţată, această asociaţie ne-ar da posibilitatea să primim sprijin pentru asigurarea sursei de apă atât de necesară legumelor şi care la noi este deficitară.“

Stelian CIOCOIU