Avicola Internaţional Bacău

Un brand românesc care hrăneşte piaţa românească, dar şi vestul Europei

Interviu cu dl Grigore Horoi, dir. gen. Agricola Internaţional Bacău

– Dle director general, conduceţi o societate recunoscută la nivel naţional şi chiar internaţional. Cum stau lucrurile în unitatea dumneavoastră?

– Industria este încă dependentă de ajutorul de stat. Operăm într-o economie care este caracterizată printr-o putere de cumpărare foarte redusă a consumatorilor. Un studiu făcut anul trecut de colegii mei de la departamentul marketing relevă faptul că preţurile de raft din România, la produsele pe care le are şi Agricola Bacău în portofoliu, sunt cu 40-60% mai mici decât ale produselor similare din ţările europene, în condiţiile în care TVA-ul la aceste produse în ţările respective este de între 5 şi 7% în Italia, 10% în Germania, iar în România de 24%. Şi, cu toate acestea, preţurile la principalele produse sunt mai mici, cum spuneam, cu 40-60%.

– Şi asta influenţează puterea de cumpărare?

– Desigur şi din acest motiv industria este caracterizată ca fiind una cu marje foarte mici. Este foarte dificil de preluat şocurile care se produc în economie şi, din păcate, în ultimii ani chiar am avut parte de acestea. Nu ne-am plictisit deloc, am avut vreo 4 ani în care preţul de achiziţie a resurselor de bază – cereale – a crescut cu peste 100%, la şroturi cu 70%, în timp ce preţul la carne de pui a crescut doar cu 17%.

– Vorbeaţi de diferenţă de preţuri între ceea ce se importă în România şi preţurile produselor româneşti. Cum reuşiţi, în aceste condiţii, să mergeţi mai departe?

– Nu este uşor deloc. A fost o perioadă extrem de greu de gestionat. În primul rând, la începutul perioadei de criză ne-am stabilit o strategie de focusare pe fiecare grupă de produse, aceasta conducând la schimbarea arhitecturii companiei. Ne-am reorganizat compania în unităţi de business, fiecare dintre acestea a fost „dotată“ cu toate elementele fluxului de produs, care merg până la vânzare, încasare, gestiune a creanţelor, finanţarea activităţii curente şi a investiţiilor. Pe de altă parte, am adoptat o politică de creştere şi diferenţiere. În intervalul 2009-1013 la carnea de pui şi salamurile crud uscate am reuşit să dublăm producţia, în condiţiile în care piaţa a cam stagnat, iar la celelalte categorii, invariabil, am avut creşteri.

– Despre ce efective de păsări vorbim, de fapt?

– Agricola Internaţional are, în medie, 3 milioane de capete, dacă luăm în calcul şi tineretul şi păsările adulte.

– Care sunt sistemele de creştere?

– Creşterea la sol. O moştenim de la tehnologia veche, din anii ’70, cu hale suprapuse.

– Care este producţia de carne şi celelalte produse, pe lună?

– Vindem, lunar, peste 3.000 t de carne, cca 250-300 t de mezeluri, 6-7 milioane de ouă şi 150 t de semipreparate.

– Care este piaţa de desfacere?

– În principal piaţa românească, dar suntem un operator activ pe piaţa externă. Agricola a fost prezentă pe pieţele vest-europene, pieţe sofis­ticate, încă dinainte de anii ’90. Am rămas în continuare activi şi avem un portofoliu de parteneri cu care ne dezvoltăm în continuare.

– Care este piaţa cea mai activă?

– Zona de vest – Germania, Olanda, Franţa, Italia, Anglia, Grecia (uneori).

– Aţi investit şi investiţi permanent în tehnologie. În cea de abatorizare, în toate fluxurile de producţie. Ce aveţi în program acum?

– În ultimul timp ne-am axat pe investiţiile pentru sporirea calităţii produsului, mărirea gradului de procesare, adăugare de plus valoare, activităţi de marketing, în limita bugetului, şi, foarte important, investiţii în resursa umană. În acest an avem în plan investiţii care se ridică, la nivelul grupului, la cca 2,5 milioane de euro, ele fiind dedicate, în special, repoziţionării fabricilor de procesare a cărnii. Adică ne orientăm spre producerea în cantităţi mai mari a mezelurilor crud-uscate – o gamă de produse cu valoare adăugată mare, cu preţuri de cost şi valorificare mai mari, dar este direcţia în care merge piaţa şi trebuie să satisfacem cerinţele consumatorilor. La linia de pui orientarea este în special spre pro­duse care ridică valoarea produsului finit: sisteme de ambalare, de pro­cesare ş.a.m.d.

– Câţi angajaţi aveţi?

– La nivelul grupului, 2.550 de angajaţi.

– Şi în fermele de producţie, fără abatorizare?

– Aproximativ 700-800 de oameni.

– Asta înseamnă că acolo activitatea este bine mecanizată…

– Nu suntem la cel mai înalt nivel tehnic. După cum ştiţi, noi am făcut investiţii foarte mari imediat după Revoluţie, a trebuit să le plătim, apoi am continuat cu investiţii în fabricile de procesare. Fabrica de salamuri crude de la Bacău este mai curată decât multe dintre bucătăriile…

– …occidentale, că tot facem noi referire la ce se întâmplă prin alte părţi.

– Da, sunt nenumărate fabrici în afară, certificate în diverse sisteme, dar care nu se ridică la standardul de siguranţă alimentară.

– Aici, în România, care sunt pretenţiile autorităţilor faţă de Agricola Internaţional?

– Sunt uşor exagerate şi de aceea ne costă foarte mult, iar asta se răsfrânge şi asupra consumatorului. Pentru unii producători exigenţele sunt ridicate, iar pentru alţii există prea multă înţelegere. Este trist că încă nu se aplică legea în mod echitabil.

– Pe lângă fondurile proprii de care dispuneţi, mai mult sau mai puţin, aţi angajat şi fonduri europene pentru aceste investiţii?

– De-a lungul timpului, Agricola a avut 6 proiecte în care a utilizat această sursă de finanţare dar, în general, industria a apelat la finanţări bancare. Este o expunere bancară destul de ridicată la nivelul industriei tocmai datorită faptului că a trebuit să facă faţă efortului de a se ridica la standardele europene care în România sunt mai ridicate decât în Europa.

– Consumatorul a devenit, în ultimul timp, tot mai exigent faţă de produsele pe care urmează să le consume. Vrea cât mai natural sau cât mai aproape de natural. Cum reuşiţi să răs­pundeţi acestor deziderate?

– Una dintre caracteristicile companiei noastre şi a firmelor din grup este aceea că deţin un spirit inovator foarte activ. Firmele grupului au venit cu oferte chiar înainte ca această tendinţă să fie explicită; de pildă, am creat pentru consumatori puiul crescut natural, puiul fericit.

– Cât din efectiv creşte în aceste condiţii fericite?

– Aproximativ 10%. Noi suntem dispuşi să transformăm toată producţia de carne de pui în „produse fericite“, numai că acest lucru trebuie corelat cu cererea de piaţă. Produsul este consistent mai scump – perioada de creştere este mai mare, sistemul de nutriţie este diferit, densitatea pe mp este şi ea mai mare – iar consumatorul, deşi îşi doreşte produsul, uneori nu este dispus să plătească preţul.

I. BANU