cemrom doloflor

Colhozul a decedat, vivat cooperativa!

Share Button

floarea-soareluiDacă CAP – urile au fost niște copii nedoriți, concepuți printr-un viol, aduși pe lume prematur și cu forcepsul, colectivitățile agricole din țările vest-europene s-au născut la termen, natural, dintr-o relație asumată, iar uneori chiar din dragoste. De altfel asocierea fermierilor pare a fi singura modalitate prin care afacerile mici și mijlocii din agricultură pot să reziste în condițiile actualei globalizări. Drept dovadă stau cooperativele vest-europene care au devenit în timp adevărate povești de succes.

Grupul DLG reuneşte 28.000 de fermieri danezi

Cu peste 28.000 de fermieri, Grupul DLG din Danemarca este una dintre cele mai mari companii agricole din Europa. Deși cooperativa daneză are afaceri și în Germania, nu trebuie confundată cu vestita companie germană DLG. Danezii s-au extins în peste 20 de țări europene, dar zona strategică de activitate este cea a țărilor nordice plus Germania și Polonia. De curând au deschis filiale în America Centrală și de Nord și chiar în Africa. Totul a început prin asocierea fermierilor acum peste o sută de ani. Între timp, grupul deține aproape toate capacitățile necesare funcționării și dezvoltării afacerilor agricole. De la semințe și produse pentru protecția plantelor, de la hrana animalelor până la procesarea cea mai complexă, de la proiectare până la vânzarea directă prin intermediul lanțurilor proprii de magazine, de la producția utilajelor agricole până la telecomunicații și producția de energie. Ca să aveți o perspectivă asupra dimensiunii economice a acestei cooperative e de ajuns să articulăm cifra de afaceri de anul trecut: 7,2 miliarde euro și un profit de circa 72 milioane de euro. Are în componență 36 de companii subsidiare (Kongskilde, HaGe, Vitfoss etc.) și 10 companii asociate (European Agri Trade, European Crop Protection, Scandinavian Farmers, TNM etc.). Grupul are 8.000 de angajați în toată lumea, dintre care 3.000 doar în Danemarca.

Cooperativa Euralis numără peste 15.000 de fermieri asociați

În 1936 un grup de fermieri francezi din regiunea Adour se unesc pentru a vinde grâul mai bine. Acum cooperativa are trei divizii și o cifră de afaceri de 1,32 miliarde de euro. Au 5.000 de angajați implicați pe cele trei segmente de activitate: agricultură, producerea de semințe și producția de alimente. Produc anual semințe pentru circa 300.000 de fermieri din Europa, dar și peste 55 mii tone de produse alimentare. În fiecare an circa 700 de fermieri din cooperativă îngrașă 10 milioane de rațe pentru vestitul foie gras.

Succesul acestei cooperative stă în primul rând în cercetare, dar și în păstrarea deciziei la nivelul fermierului. De altfel, progresul este asigurat de inovație, iar atunci când 15.000 de fermieri stau la un loc se găsesc și fondurile necesare cercetării.

Cooperativa La Palma – cel mai mare producător mondial de roșii cherry

În Almeira, o provincie din sud-estul Spaniei, un grup de legumicultori care lucrau circa 40 ha de teren se hotărăsc în 1973 să-și unească eforturile în lupta pentru obținerea unui preț mai bun atât la vânzarea producției cât și la achizițiile de tot felul. Acum 525 de fermieri lucrează peste 16.000 ha, în majoritate cultura legumelor în spațiu protejat și în câmp, dar și culturi de pomi fructiferi și căpșuni. Sunt cei mai mari producători din lume de roșii cherry şi au peste 3.500 de angajați permanent. Cooperativa asigură totul, de la răsaduri până la creditele pentru fiecare fermier în parte. Tot profitul cooperativei se reinvestește. Adunarea generală hotărăște atât planul de cultură cât și pe cel de investiții. Și aici cercetarea este vârful de lance al progresului.

Combinatul Agroindustrial Curtici, un exemplu de cum ar fi putut arăta CAP-urile

Cu o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro și cu recorduri naționale la producțiile de cereale, fostul CAP Curtici, condus de Dimitrie Muscă încă din 1987, este un exemplu de reușită economică. Deci, nu trebuie să ne căutăm exemple prea departe. Sunt destule printre noi.

Probabil că va mai trece ceva timp până vom avea și în România forțe cooperatiste de anvergura celor prezentate mai sus, dar sunt convins că se poate. Decât să ne vindem pământurile moștenite de la bătrânii noștri pe douăzeci de arginți mai bine să ne unim în asociații agricole care ar putea face față noilor provocări din lumea agricolă. Profitul va veni cu greu. Nimic durabil nu se face de pe o zi pe alta. De data aceasta însă cooperativele vor fi așa cum ar fi trebuit să fie dintru început. Adică, niște „plozi“ sănătoși și bine-veniți într-o familie responsabilă.

Tudor CALOTESCU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *