Aripi de înger…
„Anul acesta se împlinesc 35 de ani de la căderea comunismului… Ce a mai trecut timpul!“, a afirmat un pensionar așezat pe o băncuță, în parc, împreună cu soția, cred, pe care i-am auzit total întâmplător. Ce a răspuns soția? „În ’89, comunismul nu a căzut lat… Doar s-a julit puțin la genunchi.“ La auzul acestor vorbe am zâmbit și mi-am văzut de drum. Da, la prima vedere, a fost o așa-zisă revoluție care a doborât comunismul în Europa Centrala și de Est. Numai că, după ’89 am aflat cu toții că așa-zisa mișcare revoluționară a avut ca principal scop extinderea piețelor de desfacere pentru firmele occidentale. Iar mult trâmbițata „libertate“ nu a fost decât o manevră pentru naivi.
Ce li s-a promis românilor când au pășit în „lumea liberă“? Păi, „liberate“, nu? Li s-a spus: „Sunteți liberi și puteți face orice… Să manifestați, să călătoriți, să vă deschideți afaceri…“ Într-adevăr, manifestații au fost la greu. Și da, oamenii au început să călătorească și să-și deschidă afaceri. Numai că… Numai că, dacă nu aveai bani, nu puteai nici călători, nici să faci afaceri „libere“, dacă înțelegeți ce spun.
Adevărul e că marile companii străine au venit aici cu o așa determinare să facă profit, încât afacerile autohtone nu au avut nicio șansă. Între timp, economia neaoșă a dispărut, iar în anul de grație 2024 România arată așa cum a fost gândită de mai-marii lumii de 30 de ani încoace… Adică ca o colonie afiliată sută la sută intereselor străine. Sigur, acest fapt poate avea și părți bune…
Doar că nu le văd… În schimb, văd tot mai mulți tineri căutând prin gunoaie ambalaje reciclabile. Și nu mă refer aici la bine-cunoscuții căutători prin gunoaie, cei pe care-i știe toată lumea. Vorbesc de tineri decenți care se vede că o fac fără chef, probabil la îndemnul părinților pentru a completa veniturile familiei.
Cel mai mult m-au impresionat două tinere pe care le-am văzut într-un parc din centrul Bucureștiului. Una dintre fete avea în jur de 14 ani, iar cealaltă doar puțin mai mare. Erau îmbrăcate chiar elegant, dar aveau o plasă în mână în care puneau cutiile de bere aflate prin tomberoanele din parc. Erau ca doi îngeri căutând prin gunoaie.
Aproape că mi-au dat lacrimile. Da! Trăim într-o societate în care, dacă nu ai bani, mori! Mori de foame, de frig, ș.a.m.d… Și ne referim aici la toate statele occidentale… Iar lumea se descurcă cum poate… Potrivit Institutului Naţional de Statistică, „în anul 2021, 41,5% dintre copiii şi tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, România înregistrând cea mai ridicată rată dintre ţările UE, urmată, la distanţă, de Spania (33,4%).
Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat, între anii 2018-2021, fiind afectaţi 3 din 10 copii în vârstă de până la 18 ani, iar dintre tinerii cu vârste cuprinse între de 18-24 ani, circa 1 din 4, pragul de sărăcie fiind mult peste nivelul de sărăcie corespunzător adulţilor“, se arată într-un document pus în dezbatere publică, de Ministerul Educaţiei şi care vizează elaborarea unei strategii care să vină în sprijinul părinţilor din România.
În valori absolute, numărul persoanelor sărace a fost anul trecut de 4,02 milioane de români, mai puține cu 278.000 de persoane față de anul 2021. Aceeaşi situaţie s-ar fi înregistrat şi la persoanele aflate în grupa de vârstă 55-64 de ani, dar într-o proporţie mai redusă, de 51,5%. Și statistica are în vedere cifrele de acum 3 ani… Ce-o fi acum…
Sunt voci care spun că toată această umilire este bine gândită. Că populația occidentului trebuie îngenunchiată pentru a fi mai bine controlată. Și totul în numele „binelui comun“ pentru crearea „omului nou“ ce va aparține „viitorului luminos“ din „epoca de aur“ construită într-o „nouă ordine mondială“… Sună cunoscut? Pentru cei mai în vîrstă, cu siguranță.
Numai că cei care se gândesc la acestă societate utopică și care încearcă cu tot dinadinsul s-o pună în practică de sute de ani, reușind parțial, dar ratând într-un final, uită un lucru… Uită că lumea începe să se schimbe din temelii. Se fac că nu observă că importanța banului în societate scade. Pentru că oamenii au înțeles, mai ales după pandemie, că nu banii aduc fericirea și nici numărul lor. Au înțeles că fericirea nu depinde de factori externi, ci strict interni.
Că banii pot „bucura“ doar trupul, nu și sufletul. Iar dacă în ultimii aproximativ 2000 de ani societatea occidentală (cu Orientul e altă poveste) a trăit într-o paradigmă pur materialistă, acum lucrurile par să se întoarcă la 180 de grade. Ce a fost înainte important nu va mai fi și invers… Sigur, procesul de „inversare“ poate dura. Important e că a început. Doar orb să fii și să nu vezi asta… Iar dacă nu vezi, probabil vei rămâne într-o lume pe care nu o va mai vedea nimeni. Doar tu și alți câțiva…
Bogdan PANȚURU
