Ai grijă de tine…
2023 este aproape de final… Dacă ar fi să tragem o linie, ce am vedea? Mai nimic… Sau pe aproape… În afară de boli și războaie, nimic… Ar fi totuși ceva… Ceva ce ne-ar face să înțelegem ceva mai bine care ne-a fost direcția ca țară după ’89 încoace. Ceva ce știe toată lumea și atât… Dar vremurile se schimbă și noi odată cu ele. Cea mai bună dovadă este declarația economistului-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea. Acesta a spus în cadrul unui eveniment, citez:
„În România, elitele prădătoare au favorizat o societate bazată pe modelul extractiv şi pe Leviathanul de hârtie, dar vina este şi a trei componente, după părerea mea, din societatea românească. Prima vină o poartă partidele de stânga care, deşi au favorizat un stat puternic, au căutat să slăbească pe orice cale societatea civilă. A doua vină o au partidele de dreapta sau de centru-dreapta, care au sprijinit societatea civilă, dar nu au înţeles şi nu înţeleg nici astăzi când vorbim importanţa unui stat puternic. Uitaţi-vă la discuţiile cu „statul gras“, cu „să tăiem cheltuielile“, la oamenii care nu pun pixul pe hârtie să vadă ce se poate şi ce nu se poate tăia. Şi al treilea lucru este că societatea civilă din România are două handicapuri culturale majore. Deşi sociologii români şi străini îi cataloghează pe români în general ca fiind colectivişti, puţină lume remarcă faptul că este vorba de un colectivism lipsit de solidaritate. Şi asta o vedem limpede: bătrânilor nu le pasă de tineri şi viceversa, moldovenilor nu le pasă de munteni şi vice-versa, bogaţilor nu le pasă de săraci, celor educaţi nu le pasă de cei needucaţi şi aşa mai departe. De fapt, colectivismul românesc este unul de sorginte rurală, în care îţi este apropiată doar familia, iar toţi ceilalţi nu contează. Pe de altă parte, nu greşesc, cred eu, nici cei care îi consideră pe români ca fiind mai degrabă individualişti“, a spus Valentin Lazea, făcând referire la un articol publicat în Revista Cronicile Curs de Guvernare. Articolul are la bază două cărţi ale autorilor Daron Acemoglu şi James A. Robinson: „De ce eşuează naţiunile“ şi „Coridorul îngust“. În volumul „Coridorul îngust“ (2019), Acemoglu şi Robinson analizează puterea statelor plecând de la conceptul de Leviathan, al filosofului englez din secolul al XVII-lea Thomas Hobbes. Acesta pleda, la vremea sa, pentru un stat puternic, chiar monstruos de puternic (Leviathan), pentru a-i feri pe cetăţeni de viaţa „solitară, săracă, neplăcută, brutală şi scurtă“, definitorie pentru acea perioadă. Pornind de la acest concept, Acemoglu şi Robinson identifică patru tipuri posibile de state. Unul dintre cele patru tipuri de state este Leviathanul de hârtie, un stat despotic şi ineficient, iar Valentin Lazea consideră în articolul din revista citată că România se află în această situaţie…
Pare puțin cam complicat? Da, mai ales că explicația vine din partea unui bancher.
Haideți să vedem ce spune un ministru… Ministrul Finanțelor Marcel Boloș a declarat că aparatul de stat trăiește de un an din fondul de rezervă… Fapt fără precedent și foarte grav – valabil, poate, doar în caz de război. „Este Fondul de rezervă bugetară. Încercăm ca prin acest mecanism, poate este pentru prima dată după Revoluţie când nu avem rectificări bugetare în cursul anului, prin intermediul Fondului de rezervă bugetară, să ţinem foarte bine sub control aceste cheltuieli. Sunt anumite cheltuieli care nu depind de noi, cum ar fi cheltuielile cu dobânda sau cheltuielile de compensare a energiei electrice sau aceste cheltuieli pe care nu le putem influenţa sub nicio formă, dar credeţi-mă că mecanismul acesta pe care l-am identificat cu Fondul de rezervă bugetară este pentru noi o modalitate prin care putem să avem control asupra ţintei de deficit bugetar“, a explicat ministrul Finanţelor, citat de Agerpres. Cu alte cuvinte, situația nu pare deloc roz…
Alt final de an, iar România îl încheie cel puțin din punct de vedere financiar dezastruos. Iar în societatea asta dacă bani nu sunt, nimic nu e… Asta la o primă vedere. Dacă ar fi să fim puțin mai profunzi și am reuși să ne detașăm de problemele exterioare și am încerca să ne rezolvăm problemele pe care le avem cu noi înșine, totul s-ar schimba. Spun prostii? Nu cred… Pentru că, în momentul în care nu mai iei poverile țării și ale lumii asupra ta, te ușurezi cumva. Iar viața nu îți va mai părea atât de grea. Dimpotrivă. Te-ai simți cumva ușurat și gata să accepți noi provocări. Provocări care mai înainte-vreme ți se păreau imposibile. Concluzia? „Lasă lumea cu răutatea ei…“ și vezi-ți tu de ale tale. Pentru că, dacă într-un organism celulele suferă, și organismul suferă…
Bogdan PANȚURU