A fi în 2024
„S-a mai terminat un an. Un nou an își deschide brațele. Cum va fi? Ce ne rezervă 2024?“… Sunt întrebări puse de oricine, în fiecare an la momentul de cumpănă care marchează o nouă pagină de viață… Cum va fi noul an sau anii care urmează? Există aici două curente, două idei împrăștiate pe întreg Internetul. Prima ar fi că lumea se îndreaptă spre un „ceva“ totalitar. Spre o utopie gen „1984“, romanul scris de Orwell. Adică oamenii nu vor mai avea drepturi, adică libertatea individuală va fi doar o amintire.
Iar, dacă ne uităm puțin la ultimii ani, cu siguranță am remarcat că ceva s-a întâmplat. Iar acel „ceva“ a debutat odată cu declanșarea pandemiei. Nu intru în amănunte, dar un lucru e cert: toate ideologiile extremiste vin din frica omului de a-și asuma adevărata libertate individuală. Fraze de genul „țara e în pericol, trebuie să renunțați la libertățile vostre pentru a vă proteja“ au fost rostite de nenumărate ori în ultimii ani… Iar în anumite țări și continente se tot repetă de peste 20 de ani. Nu ne aflăm în această situație din cauza vreunui descreierat de la conducerea vreunei organizații…
Cine are impresia că trăiește sub vreun fel de jug trebuie să fie conștient de faptul că fiecare dictatură exprimată de o ideologie este legitimată de voința fiecărui cetățean în parte. Cel puțin acum, în aceste condiții istorice, acest lucru se poate vedea cu ochiul liber. Nu vorbim de comunismul băgat cu forța pe gâtul a jumătate de lume în urmă cu mai bine de un secol.
Pe vremea aceea, povestea a fost diferită pentru că și oamenii erau diferiți. Am văzut la televizor cum liderul unei țări cât jumătate de continent și-a declarat admirația în public față de o dictatură dintr-o țară asiatică. „Acolo, când statul vrea să ia o măsură economică, o impune imediat nu ca la noi să stăm la mila companiilor“, spunea oficialul la TV. Și, ușor-ușor, tot mai mulți lideri ai lumii se pare că împărtășesc aceeași viziune. Au ei vreo vină? Până la urmă, oamenii sunt cei care decid. Marea masă… Fie prin vot, fie prin revoluții…
Istoria ne-a demonstrat-o fără putință de tăgadă. Problema este, de fapt, mult mai profundă. În Occidentul materialist de acum, oamenii sunt educați de când lumea să fie ambițioși… Să se realizeze… „Ajungi în vârf și vei fi fericit, li se zice“. Este promovată competiția cu orice preț. Chiar cu prețul propriei vieți. Cu alte cuvinte, „realizarea“ în viață se numără în bani și în bunurile acumulate. Și cam asta e tot…
Sigur, nu punem la socoteală aici viața personală. Cu toate că, dacă ne gândim bine, ambiția de realizare afectează în mod reflex și partea personală… legat de subiect, voi da un exemplu. Se spune despre Alexandru cel Mare că a fost cel mai mare cuceritor și cel mai influent personaj din toate timpurile. Cu alte cuvinte, mai „în vârf“ de atât nu se poate.
Este celebră întâlnirea dintre Alexandru și Diogene. Marele înțelept era gol, cerșea și nici măcar taler de cerșit nu avea… Dar era un om fericit… Se pare că, „împovărat“ de atâtea succese, Alexandru a devenit invidios pe fericirea lui Diogene… Culmea e că, mai târziu, Alexandru a zis că, dacă ar fi să renască, ar vrea sa fie „ceea ce Diogene era“… Adică cerșetor…
Interesant este faptul că Alexandru și Diogene au murit în aceeași zi, în 323 î.Hr. Pentru mulți, mai ales pentru cei care vor să se „realizeze“ cu orice preț, această pildă nu are nicio valoare. Însă, cei care au depășit acest obiectiv încep să înțeleagă tâlcul. Care ar fi acesta? Că „realizarea“, „fericirea“ nu au legătură cu banii sau cu posesiunile. Și aici ajungem la a doua categorie de oameni… Care au renunțat la posesiunea materială și s-au întors spre ei… Și au înțeles că fericirea nu are nimic de-a face cu exteriorul ci doar cu tine însuți.
Care nu mai au obiective exteriore, ci doar interioare. Care au înțeles că ceea ce sunt ei depinde numai de ei… Pentru aceștia, Noul An „va fi cum va fi“. Din simplul motiv că știu cu siguranță că nimic nu e întâmplător. Pentru că, dacă ar fi așa, nimic nu ar mai fi…
La Mulți Ani, 2024!
Bogdan PANȚURU
