fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Agricultură performantă, numai cu irigaţii

Share Button

irigatii3• O investiţie de 1.000 de lei/ha aduce un profit de aproximativ 5.000 de lei/ha

În inima Bărăganului, Societatea agricolă „Diana“, cu sediul în comuna Scânteia, judeţul Ialomiţa, funcţionează din 1991, al cărei administrator este ing. Victor Căprăroiu (foto). Întreaga suprafaţă a fermei, de peste 1.700 ha, este dotată cu sistem de irigaţii. Însă, din anul 2008 sunt udate numai 500-800 ha, în funcţie de momentul în care canalele sunt umplute cu apă. „La noi nu se poate face agricultură performantă decât cu apă, indiferent de culturi. Dacă investesc 2.000 de lei/ha într-o cultură şi nu obţin profit înseamnă că am muncit degeaba. Dar pot să mai investesc 1.000 de lei în apa pentru irigaţii şi scot peste 5.000 de lei/ha. Agricultorul nu trebuie să stea mereu la mila Domnului, să se uite la cer, dacă plouă sau nu plouă, ci trebuie să irige, măcar acolo unde se poate“ – ne-a declarat Căprăroiu.

O ruină repusă în funcţiune

Fermierul și-a amintit că, atunci când s-a desființat fosta CAP „Dezrobirea“, toate componentele metalice din câmp – hidranți, teuri, mufe etc. – au fost furate și vândute la fier vechi. Numai pompele și motoarele au scăpat. Irigarea terenurilor a fost reluată, după ce agricultorii au înființat prima asociație a utilizatorilor de apă, cu o suprafață de 23.000 ha. Din păcate, unii au renunțat la beneficiile udării, iar suprafața s-a redus până astăzi, la 10.000 ha.

„La începutul anilor ’90, am preluat de la fosta ANIF stațiile de pompare. Primele investiții le-am făcut în așa-zisele antene, tuburi subterane din beton, care aduc apa în diferite puncte. În mare măsură, acestea erau sparte și a trebuit să le înlocuiesc“ – a afirmat interlocutorul nostru.

Modernizarea sistemului

Fermierul ne-a spus că, la început, a folosit clasicele aripi de ploaie, pentru a uda câmpul. Apoi, a închiriat o instalație de irigat prin aspersiune autopropulsată Valmont Valley. A fost mulțumit de Valmont, așa că acum are patru instalații. Cu una dintre acestea poate iriga în 24 de ore, între 12 ha și 15 ha.

„Printr-un proiect accesat în 2008, finanțat de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), am cumpărat primii patru tamburi pentru irigații. Au urmat și alții, astfel încât, la ora actuală, am 14 tamburi, fiecare cu lungimea furtunului de 300 m. Așa că pot să ud zilnic peste 100 ha“ – a menționat Căprăroiu.

Udări în funcţie de cererile din amonte

În general, culturile nu sunt udate toamna, pentru că este un anotimp ploios. Însă, anul trecut, sistemul de irigații a funcționat şi în acest sezon.

„În toamna anului 2012, ca urmare a secetei, am irigat 120 ha de rapiță, o dată înainte de însămânțare și încă o dată la răsărire. La grâu și orz nu am mai putut să irig, pentru că nu a mai existat cerere din partea OUAI din amonte, deci canalele erau golite. Dacă voiam să irig singur, prețul apei ar fi fost prea mare“ – a spus interlocutorul nostru.

Conform domniei sale, în vara anului trecut, când s-a înregistrat „seceta aceea cumplită“, a irigat 176 ha cu porumb de sămânță, de trei ori. Însă nu a fost mulțumit de producția mică obținută, ca urmare a temperaturilor de peste 40°C, care au distrus polenul. În alți ani obţinea 5-6 t/ha de sămânță, iar în 2012, numai 3,1 t/ha. Însă, dacă nu ar fi udat, producția de porumb pentru sămânță ar fi fost compromisă total.

Tot atunci a mai irigat 126 ha cu floarea-soarelui, din 260 ha însămânțate, și 425 ha cu porumb de consum, din 460 ha însămânțate.

În 2013, irigarea celor 125 ha cu porumb de sămânță este prioritară. În cazul în care ceilalți fermieri din organizație sau din amonte nu vor avea nevoie de apă, va suporta singur toate cheltuielile. Motivul este că formele parentale sunt mult mai sensibile la stresul hidric.

Diferenţa între irigat şi neirigat

Căprăroiu a avut unele sole neirigate (nu au funcționat unele stații de pompare), în cadrul aceleiași culturi, deci poate aprecia importanța apei.

Anul trecut, la porumbul pentru consum neirigat, randamentul a fost de aproximativ 2,3 t/ha, iar irigat, de peste 8 t/ha, cu o medie finală de 7,8 t/ha.

În anii normali, pe loturile fără irigații, producția este mai mică cu circa 40%, iar în cei foarte secetoși poate să scadă până la 90%, comparativ cu solele irigate. Groso modo, se poate spune că producția este cel puțin dublată, dacă terenurile sunt udate!

În zonă, la treapta a treia de pompare, prețul este de aproximativ 1.000 lei la mia de metri cubi de apă. Cu această cantitate, un hectar poate fi udat de două ori.

Prețul unei tone de porumb pentru consum este tot de 1.000 de lei, deci egal cu investiția în apă. Numai că,

într-un an normal, producția pe 1 ha irigat ajunge la 12-14 t, iar neirigat, la 7-8 t. Deci fermierul câștigă în plus aproximativ 5.000 de lei/ha. Nu mai vorbim de anii secetoși, cum au fost 2003, 2007 și 2012, când s-au obținut doar 2-2,3 t/ha pe terenuri neirigate, iar banii primiți în urma vânzării abia dacă au acoperit cheltuielile de înființare a culturii. De profit nu mai putea fi vorba, pentru că a trebuit plătită și arenda!

Din acest calcul elementar rezultă foarte clar cât de importante sunt irigațiile pentru agricultori.

Modernizarea staţiilor de pompare, prioritară

În zona Scânteia, mulți fermierii au înțeles cât de importantă este apa. Din acest motiv, este posibil ca numărul de hectare irigate să crească. Drept model sunt luate OUAI din amonte, din județul Brăila, care sunt mai bine organizate, aflându-se în treptele I și II de pompare. Numai că este vitală modernizarea sistemului.

„Am preluat un sistem de irigații foarte vechi, cu grad avansat de uzură. De aceea, problema noastră cea mai mare nu este prețul practicat de ANIF, ci modernizarea stațiilor de pompare. Am încercat să facem acest lucru cu bani europeni, dar niciunul dintre cele două proiecte întocmite nu a intrat la finanțare“ – a afirmat Căprăroiu.

Domnia sa ne-a spus că fermierii au vrut să schimbe pompele și motoarele, care sunt foarte vechi, energofage, cu debite pompate diminuate, din cauza uzurii. De exemplu, actualele pompe de 250 mc/s nu asigură mai mult de 180-190 mc/s. Totodată, sunt necesare tablouri de comandă și transformatoare noi, pentru că cele vechi sunt, de asemenea, mari consumatoare de curent electric. Mai trebuie reabilitate și câteva dintre vechile antene, care au început să curgă.

Din păcate, membrii organizației nu se înțeleg între ei, având multe divergențe din cauza banilor de investiții. Din acest motiv, vor să împartă actuala OUAI în patru sau cinci organizații mai mici, grupate pe stațiile de pompare, pentru o mai bună gospodărire. Astfel, dacă nu vor putea accesa fonduri europene, vor face modernizarea stațiilor pe banii lor.

În urma modernizării, consumul de energie electrică se va reduce cu aproximativ 40-50%. La economia rezultată de la motoarele și transformatoarele noi se adaugă randamentul pompelor, care nu vor mai avea pierderi de debit.

Traian DOBRE

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.