cemrom doloflor

Zetea – un nume devenit renume

Share Button

zetea54 ani de viață, 40 de ani de pălincie, 25 de ani de comerț și peste 20 de ani de marcă proprie. Cam așa se construiește un brand, de la vis la realitate. Încă din 1991 și-a înregistrat blazonul, ceea ce arată că viziunea a fost înainte de orice altă realizare. Acum Silviu Zetea este primarul Medieșului Aurit, iar afacerea este pe mâinile familiei. Dar fiecare mărgeluță din sticlele manufacturate în care se îmbuteliază Țuica de Zetea poartă amprenta sa.

Pălincia a fost și va rămâne o afacere de familie

Toate secretele gustului divin le-a învățat de la bunicul și tatăl său, care din păcate s-a stins prea devreme, când Silviu Zetea abia își scotea buletinul. Fiecare din cei cinci copii (3 fete și doi băieți) ai familiei Zetea au dus mai departe afacerea, iar Silviu, fiind mezinul, adică Prâslea, nu putea decât să respecte legea firii, mai ales că moștenise două cazane la pachet cu secretul fierturilor. Pentru cine se întreabă cum a reușit familia Zetea să păstreze căzănia pe vremea comuniștilor, Silviu Zetea ne-a povestit cum au fost nevoiți să o cedeze totuși statului, dar s-a făcut un artificiu spre binele comunității, în sensul că tatăl său a rămas administratorul căzăniei. Cum s-ar spune, a rămas angajat al propriei sale afaceri, dar în felul acesta a reușit să ducă mai departe stindardul țuicii Zetea.

„Metoda Zetea“ de producere a licorii se bazează pe pruna semisălbatică românească (Grasa Românească), care crește în zonă, „ușor rotundă, brumărie, la care sâmburele nu se desprinde de pulpă, ceea ce face ca aroma țuicii să aducă o sărbătoare în sufletul consumatorilor“. În unii ani mai folosește și alte fructe, dar cu precădere din soiuri cât mai adaptate, cu toleranță la dăunătorii de orice fel, care nu necesită folosirea de substanțe de sinteză pentru tratamentul livezilor. Astfel că produsul poate fi clasat ca produs biologic. Cât despre secretul fierturii, Silviu Zetea spune că a „introdus o a treia distilare la cazanele cu foc direct cu un sistem de declemare simplu și sub un control mai riguros al fracțiilor, obținând în acest fel un produs constant din punct de vedere calitativ“.

De la subteran la sideral sau pasul de la minerit la marketing

Silviu Zetea a devenit de foarte tânăr, undeva după împlinirea vârstei de 14 ani, pălincar (sau țuicar, cum îi place mai mult să i se spună). În Medieșul Aurit, firește, deși este născut în 1961 la Seini (o localitate foarte aproape de Medieșul Aurit). Dar căzănitul era o ocupație sezonieră pe atunci, așa că a absolvit Institutul de Mine de la Baia Mare, apoi a primit repartiție în bazinul Berbești-Alunul, undeva în Gorj, pe lângă Horezu. Aici și-a făcut stagiatura vreme de 2 ani, înainte de a se transfera la Combinatul Minier Maramureș. Nu a stat prea mult în minerit pentru că a revenit la matcă, încadrându-se la Vinalcool, fiind producător de țuică. După 1989, când a înțeles că ceea ce cunoștea ca și comerț general se numește în capitalism en-gros, iar marketingul se asemăna într-o oarecare măsură cu merceologia, a devenit încetul cu încetul un autodidact în arta de a vinde produsul muncii sale. La început prin târgurile din zonă, apoi, după ce a început îmbutelierea în sticle manufac­turate, pe la marile târguri din țară și străinătate. A fost apoi student la marketing împreună cu fiul său. E adevărat că mai mult a avut facultatea de câștigat de pe urma experienței sale de brand-manager decât invers, dar era nevoie să aprofundeze și teoria marketingului, spune zâmbind pe sub mustață actualul primar al Medieșului Aurit.

Deci, iată că din subteran a ieșit spre lumea largă cu țuica sa care a ajuns până în Țara Soarelui Răsare. Un moment pe care îl consideră de neuitat a fost vizita privată a nu mai puțin de 43 de ambasadori în România la sediul societății Privat Silviu Zetea. De altfel, Țuica de Zetea a trecut dincolo de titulatura de brand național, devenind pour les connaisseurs (pentru cunoscători) și „țuica diplomaților“, produsul fiind unul dintre cadourile oferite tuturor celor care ne vizitează țara sau acolo unde diplomația noastră duce ceva din tradițiile locale.

De la țuică la praline de ciocolată și la o viitoare rețea de restaurante „La Pălincie“

Dincolo de brandingul din suflet în suflet dus aproape la desăvârșire de către Silviu Zetea acum e rândul băiatului său, Gerard Zetea, să rotunjească embrionul, să întindă nașterea spre alte nașteri. Cum spunea actualul primar, care consideră afacerea ca pe al treilea copil, acum Privat Silviu Zetea devine o afacere între frați. Băiatul și fata (Tanita Zetea a absolvit geografia turismului) au grijă ca frățiorul lor să crească fără a dăuna brandului. Așa s-a născut lichiorul Silvorum Zetea (o combinație minunată și extrem de băubilă din concentrat alcoolic de prune și miere de albine), așa s-au născut și Pralinele Silvorium de ciocolată cu lichior Silvorium pastă. Ambele au fost ideea copilului său care de anul trecut a deschis și restaurantul „La Pălincie” (în centrul vechi al municipiului Baia Mare), primul dintr-un viitor lanț de restaurante care vizează principalele centre comerciale ale României.

Silviu Zetea promite că marca care îi poartă numele nu se va lăsa influențată de creșterea cererii: „Marca Zetea nu răspunde la stimulii pieței, ci mai degrabă dorește să influențeze piața, așa că atât creșterea producției cât și a prețului vor urma un curs constant crescător, atât cât să nu scape de sub control calitatea.“

Recunoaște că a avut nevoie și de acea doză de nebunie specifică celor care creează și că principalul motiv al existenței sale este familia, în mijlocul căreia Privat Silviu Zetea este membră cu drepturi depline. Soția sa, când a auzit prima dată că dl Zetea mărturisește că are trei copii, a ciulit nedumerită urechile, mai ales că este specialista în cifre a familiei. Apoi, când i-a zis că și Privat e făcut de ei împreună, a zâmbit larg, ca după un bilanț contabil reușit.

Apropo de bilanțuri, dări la stat și politici economico-financiare, politicianul Zetea trage un semnal de alarmă autorităților care, atunci când un contribuabil a plătit zeci de ani dările la timp și cu corectitudine și se întâmplă să aibă vreo sincopă, ANAF-ul ar trebui să poarte mănuși de mătase peste brațul puternic. E o umbră de nemulțumire evidentă pe fața investitorului care produce „țuica diplomaților“. Dar, alături de soția și copiii săi duce mai departe visul ca și cum nu s-ar sfârși niciodată. Ca un vis din vis.

Tudor CALOTESCU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.